O noua legenda urbana: romanii vor lucra la Paris pe salariile de la Bucuresti. Nimic mai fals.
Scriam luna trecuta in acest spatiu despre directiva Bolkestein si reactiile stirnite la Bucuresti („Conu’ Leonida fata cu Bolkestein"; 24 nov.). De atunci, dezbaterea s-a aprins si deja ne alegem cu o noua legenda urbana: Europa va impune muncitorilor romani de acolo salarii romanesti.
Aceasta idee este si ilogica si nici nu are legatura cu directiva respectiva.
Proiectul de directiva propune ca o firma, odata ce are actele, autorizatiile si alte cele date de un stat membru, sa poata lucra peste tot in Uniune in baza lor. Pe principiul: ce e bun pentru un stat membru, e bun pentru toate. Ca doar e piata unica, nu?
Daca este vorba despre firme si conditii pentru ele, care este legatura cu salariul? Nu este nici o legatura.
Si, totusi, ideea se tot vintura. Ilie Serbanescu spune intr-un articol din "22" ca „ar urma ca si dreptul muncii sa fie cel din tara de origine, deci, printre altele, salariul minim si in general nivelul de salarizare.
Cu alte cuvinte, instalatorul polonez sau constructorul roman, sa zicem, desi lucreaza in Germania, in conditiile costului vietii din Germania, ar urma sa fie platiti, in mod legal, nu ca in Germania, ci ca in Polonia si, respectiv, ca in Romania".
Logica domnului Serbanescu schioapata rau. In primul rind, directiva Bolkestein, nu se refera la dreptul muncii. Acesta intra sub o directiva mai veche (Posting Directive), dupa care muncitorii care se deplaseaza in alt stat membru beneficiaza de drepturile de acolo.
Dar, sa zicem ca directiva ar privi salarizarea. Ce inseamna „platiti in mod legal"? Cine obliga firma romana care isi duce muncitorul la Paris sa il plateasca cu salariul minim din Romania? (ca alta obligatie legala fata de salarii nu este