Daniel Cristea-Enache semnează volumul „Timpuri noi“, apărut recent la Editura Cartea Românească. Autorul cărţii de critică şi istorie literară ne-a dezvăluit care sunt scriitorii pe care mizează şi ce şanse de afirmare în străinătate are literatura română contemporană. Ai publicat volumul „Timpuri noi” în care vorbeşti despre operele autorilor români contemporani care s-au remarcat în domeniul prozei, poeziei şi criticii. Când s-a conturat proiectul pentru publicarea acestui volum?
Proiectul s-a conturat mai demult. Numai că am amânat cu doi ani apariţia cărţii, astfel încât să am timpul necesar pentru a aborda critic operele unor scriitori pe care-i voiam prezenţi în sumar.
Altfel spus, de la un moment încolo, am scris cronici literare cu gândul mai mult la volumul în care urmau să fie grupate, decât la revista în care au apărut pentru prima oară.
Simpatic a fost că prezentarea de pe coperta a IV-a, semnată de Dan C. Mihăilescu, făcea vorbire despre „criticul la 33 de ani”. L-am rugat aşadar să-şi revizuiască textul. În loc de 33, să punem 35.
Crezi că un critic tânăr ca tine poate înţelege mai bine textele scriitorilor din noua generaţie? Sau, dimpotrivă, riscă să fie subiectiv?
Sunt două prejudecăţi aici. Prima, că fiecare dintre noi îi înţelege mai bine pe cei de lângă el (spaţial şi temporal), nu pe cei de departe (geografic şi istoric, cultural în sens larg). Eu mărturisesc că îl înţeleg mai bine pe Ion D. Sîrbu, care a murit acum douăzeci de ani, nemaiprinzând Revoluţia, decât pe cutare prozator „autoficţional” din noua generaţie.
A doua prejudecată ne măsoară vârsta din buletin, pentru a verifica validitatea examenului nostru critic. Or, dacă eu spun despre proza scurtă a lui Dan Lungu că este remarcabilă şi despre romanul “Raiul găinilor” al aceluiaşi că e o carte fără