O carte de interviuri literare poate fi socotită un bruion de roman. Populată de personaje care se mărturisesc, îşi exprimă opiniile, se contrag în atitudini, eventual se revarsă în reacţii de opoziţie, conturînd conflicte de variabile intensităţi şi de multe ori narea­ză, îşi desfăşoară firul existenţei ca o "poveste", ea posedă epo­sul său generalizator, alcătuit din aportul mai mult ori mai puţin diegetic al repondenţilor. Interviurile interbelice ale lui I.Valerian şi mai cu seamă cele ale lui Felix Aderca, din Mărturia unei generaţii, corespund condiţiei schiţate mai sus.O excelentă culegere de interviuri contemporane poartă titlul calin-provocator Armele seducţiei, fiind semnată de Dora Pavel. Înzestrată romancieră, autoarea îşi explică "seducţia" prin factura întrebărilor la care recurge, întrebări ce ar constitui un soi de capcane într-o întreprindere "vînătorească", astfel încît "prada" potenţială, "ca sub hipnoză", "îşi dezveleşte singură pieptul, riscînd de foarte multe ori chiar lovitura nesigură, neizbăvitoare". Prezumţie ea însăşi seducătoare! Urmînd o confirmare a trofeului epic dobîndit: "Cititorul poate fi sigur că Armele seducţiei este o carte plină de poveşti, descătuşate în ceilalţi de unul care se dă, el însuşi, în vînt după poveste". Cei 33 de subiecţi intervievaţi au fost aleşi în mare majoritate din rîndul celor care "au optat, înainte de 1989, pentru exil, ca mod de existenţă. Pentru exilul propriu-zis, extern, sau pentru cel intern". Aşadar inadaptaţii, recalcitranţii, cei care într-un chip sau altul, cu mai multă ori mai puţină consecvenţă , "au refuzat să se ralieze culturii oficiale". Cum ar veni, un "salon al refuzaţilor". Unii plecaţi din ţară "definitiv", alţii "navetişti", alţii perpetuu marginalizaţi şi izolaţi, "care au rezistat în primul rînd prin cultură". Dat fiind acest cîmp de forţă inconformist, evident că interesul cade pe pr