n) Soţul, care din fire e un om tăcut, vine acasă şi-i spune soţiei că la masa festivă, de după simpozionul la care a fost invitat de onoare, a trebuit să vorbească numai el tot timpul. Nu te înţeleg, spune soţia, tu la petrecerile astea nu scoţi un cuvânt. Ce ţi-a venit? Am dat peste nişte oameni atât de obtuzi, spune soţul, că am vorbit eu toată seara, ca să nu vorbească ei.
n) Un bucătar umblat, care are păreri despre o ţară sau alta numai cu argumente culinare, dă din mână a lehamite când vine vorba despre Africa. Popoare fără ciorbe, dom'le. N-ai ce aştepta de la ele!
n) Trec anii şi nu pot să-mi scot din minte cugetarea profesională a unui medic internist, din toiul unei discuţii exagerat de tensionate, la o aniversară. Nu mai ştiu de la ce a pornit discuţia, dar când s-a ajuns la ideea că oamenii sunt peste tot oameni, indiferent în ce parte a lumii trăiesc, internistul, care până atunci clătinase din cap a tăgadă, a zis: Ce ştiţi voi, nici măcar nu ne căcăm la fel.
n) Un subiect de roman, pe care-l amân de multă vreme: Bărbatul îndrăgostit, care n-are ce face şi începe să cerceteze trecutul femeii. Ce descoperă îl sperie, fiindcă în relaţia cu el femeia nu se potriveşte deloc cu ce-i spune lui trecutul ei. Care e ea cea adevărată? De ce, în loc să renunţe, o iubeşte şi mai tare? La ce-i bun adevărul complet într-o relaţie pasională?
n) O librărie din Paris vinde casete cu câte "Şase romane pentru idioţi". Librarul nu se miră că are clienţi. Oamenii sunt curioşi să vadă cam ce ar putea să fie o carte pentru idioţi. Întrebarea pe care i-o adresează toţi e: De ce şase?
n) Cerşetorul "profesionist", care vine dimineaţa la uşa unui market şi, până la ora prânzului, se bâţâie. Mulţi l-au zărit după orele "programului" de cerşit văzându-şi de treburi în zonă. Când vine vorba despre bâţâit, lumea e plină de admir
