Înainte de '90, fiecare şcoală avea lotul ei de pământ. Vacanţa copiilor îmbina odihna cu munca, aşa încât elevii din lumea satului erau prezenţi aproape tot timpul la şcoală pentru a întreţine culturile de pe lotul şcolar sau pentru a hrăni viermii de mătase.
De asemenea, erau duşi şi la arie, pentru a culege spicele din urma combinei care secera şi treiera grâul. Ca să nu mai vorbim de culesul plantelor medicinale. Tot copiii erau cei care prezentau şi programe artistice în pauza de prânz de la aceste activităţi, recitând poezii închinate tovarăşului, aşa încât munca lor era cu adevărat importantă.
Profesoara M.E. îşi aminteşte cum în satul Putineiu, judeţul Teleorman, atracţia cea mai mare pentru elevi era lotul şcolar. "Copiii erau foarte încântaţi când erau chemaţi la muncă pe lotul şcolii. Acesta era destul de mare şi bine organizat. Le dădea posibilitatea să pună în practică toate cunoştinţele dobândite la obiectul de studiu Agricultură", îşi aminteşte profesoara. Munceau, dar aveau timp şi să se joace, în legea lor.
Lotul şcolii din Putineiu era renumit prin culturile de zarzavat: roşii, ardei, vinete, dar mai ales ceapă şi usturoi. Copiii trebuiau să le ude, să le plivească şi, mai târziu, să le recolteze. "Momentul acesta era cel mai frumos. Deşi fiecare copil avea acasă şi o grădiniţă de zarzavat, mai ales că Teleormanul este renumit pentru legumele sale, roşiile de la şcoală li se păreau mai gustoase! Aşa că, pe lângă cules, mai şi gustau din recoltă. Uneori, când profesorii nu erau atenţi, se mai încingea şi câte o bataie cu roşii", povesteşte M.E. Recoltatul cepii şi al usturoiului era o altă bucurie pentru elevi, pentru că acum erau învăţaţi să împletească funii. Elevii mai mari le scoteau din pământ, iar cei din clasele primare împleteau ceapa şi usturoiul în funii, sub îndrumarea doamnelor învăţătoare. S