O emisiune de radio sau de televiziune in direct comporta un risc urias: acela ca la un moment dat cineva sa sune si sa vorbeasca intr-un limbaj trivial. Este motivul pentru care cele mai multe posturi au niste asa-numite filtre, niste redactori care intai testeaza auditorul, dar care din pacate nu elimina complet pericolul: omul se poate comporta exemplar in discutia-filtru, dar, odata intrat in emisie, tot isi da in petec.

Inca si mai delicata decat aceasta situatie este cea in care cineva suna si raspandeste un zvon cu concursul moderatorului. Un caz exemplar din acest punct de vedere, care a creat o adevarata isterie in America anilor '60, este cel petrecut in Detroit, care il viza pe unul dintre Beatles, respectiv pe Paul McCartney. Cazul este foarte cunoscut si face inca obiect de studiu in manualele privitoare la mecanismele zonurilor din intreaga lume. Insusi profesorul francez Jean-Noel Kapferer, o somitate pe plan mondial in ce priveste tematica zvonurilor, ii dedica un tratament special in cartea sa Rumeurs. Le plus vieux media du monde (tradusa si in romana la Editura Humanitas sub titlul Zvonurile).

Pe 12 octombrie 1969, Russ Gibb, un realizator de emisiuni de muzica pop la postul de radio WKNR-FM din Detroit primeste un telefon de la un ascultator care se prezinta drept Tom si care ii cere nici mai mult nici mai putin decat sa asculte Revolution no. 9 a formatiei Beatles... pe dos, adica de la coada la cap. Trebuie spus ca la vremea aceea posturile de radio aveau posibilitatea sa audieze un disc "invers" (tehnica foarte uzitata astazi pe orice fel de suport electronic). Este o melodie celebra in care John Lennon repeta obsedant la sfarsit "number 9, number 9, number 9...". Ascultatorul sustinea sus si tare ca daca melodia ar fi ascultata "pe dos" in loc de acest "number 9? s-ar auzi foarte clar cuvintele Turn me on, dead man! (Excita-