"Portia de mincare pe care o primeam o inghiteam sub lovituri de bici" Dupa cei 17 ani petrecuti numai in unitatile de ocrotire ale statului, Marian Calota a trecut in ultimele trei luni prin cea mai trista experienta a vietii sale. Despre familie sau locul nasterii sale, Marian nu stie nimic. S-a trezit din leaganul de copii in casa de copii si apoi a ajuns la Scoala Ajutatoare de Baieti, unde, in vara, a absolvit anul intii. "Absolvit" este un fel de a spune, intrucit Marian nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca. Desi nu cunoaste nici o litera, nu a fost niciodata corigent sau repetent, dupa cum ne-a spus. Dar baiatul nu a venit la redactia "Monitorului" pentru a ne povesti cum a trecut el prin scoala, ci prin ce a trecut in aceasta vacanta. Insotit de doi oameni de bine din localitatea Chiscani, care i-au dat haine si incaltaminte si cite ceva de mincare si l-au adus pina la "Monitorul", Marian ne-a declarat ca a parasit Scoala Ajutatoare nr. 14 printr-o intimplare. "Cind s-a terminat scoala m-am intilnit cu un taximetrist care mi-a spus ca are ceva de munca pentru mine, la o stina la Chiscani. M-a dus pina acolo si am vorbit cu un cioban, unul Ion, care mi-a spus ca-mi da 250.000 lei pe luna sa am grija de oile satului. Sefi de cird la stina erau Ionel Constantin si Gheorghe Radu. Timp de trei luni de zile am pazit oile si nu am vazut insa nici un ban. Portia de mincare pe care o primeam o inghiteam sub lovituri de bici si batjocura altor ciobani de la stina", ne-a spus baiatul. La stina din Chiscani, Marian a suportat adevarate torturi si nu indraznea sa se plinga nimanui. Din cind in cind se mai refugia, plin de singe si cu hainele rupte, la SC "Celhart-Donaris" SA si le spunea salariatilor de la societatea aflata in vecinatatea stinei despre necazurile lui. "L-am vazut de multe ori pe acest copil plin de singe si batut, cu hainele rupte si mizerabile si ne e