Ca viteazul din poveste, în decembrie 1967, Ceauşescu a scăpat de cinci dintre „baronii” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Era doar prima mişcare din „tactica din două mutări” prin care şi-a anihilat competitorii şi dizgraţiaţii.
În decembrie 1967, Ceauşescu a cumula funcţiile supreme în partid şi stat. Pentru toţi ceilalţi a rămas valabilă interdicţia cumulului de funcţii. Prin aceasta, micşorează fitilul puterii unora dintre potentaţi, pregătindu-se să-l stingă.
Tactica din două mişcări
Aşa se face că, după demisia din fruntea Consiliului de Stat, pe Chivu Stoica l-a „promovat” în 8 decembrie 1967, secretar al Comitetului Central (CC). Locul devenise vacant, la partid, prin trecerea lui Drăghici ca vicepreşedinte la Guvern.
Ceauşescu reuşise să se debaraseze de doi inşi periculoşi pintr-o singură mişcare. Era doar prima etapă a tacticii celor două mutări. Întâi, te „promova“ într-un post mai mult decorativ decât important, a explicat Ştefan Andrei strategia, apoi te trecea, definitiv, pe linie moartă. Această tactică de şahist a folosit-o până la capăt cu competitorii şi dizgraţiaţii („Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea”, Bucureşti, Adevărul, 2011).
Pasul unu, runda întâi – Chivu Stoica şi Drăghici
Comunicatul Scânteii a anunţat astfel schimbările: „În ziua de 8 decembrie a.c., a avut loc Plenara CC al PCR. Plenara a examinat problemele legate de sesiunea din 9 decembrie a.c. a Marii Adunări Naţionale şi a adoptat hotârări corespunzătoare. Plenara a ales pe tovarăşul Chivu Stoica în funcţia de secretar al CC al PCR. Stabilind să recomande alegerea tovarăşului Alexandru Drăghici ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Plenara a hotărât eliberarea sa din funcţia de secretar al CC al PCR”.
Pasul unul, runda doi – Moghioroş şi Bârlădeanu
Pe motiv de boală