E foarte cald aici, pe malul răsăritean al Mediteranei; dar nici în New Jersey nu era mai blîndă canicula cînd am plecat, acum cîteva zile. N-am apucat să mă uit pe Internet la situaţia meteorologică a Bucureştilor; oricîte grade ar indica însă termometrele, atmosfera este probabil destul de încinsă în aceste zile de alegeri locale şi de campionat european. Mai este şi aniversarea evenimentelor din iunie 1990, din Piaţa Universităţii. Cine se mai gîndeşte astăzi la ele în afara celor care au fost implicaţi direct, atunci? În acele zile, aveam la noi în vizită, în Ţara Sfîntă, un bun prieten din România, care suferise mult în anii de dinaintea Revoluţiei. Adică, mai exact vorbind, avusese şi el momentele sale de răgaz şi poate chiar şi de linişte şi satisfacţie, ca tot omul în acei ani; dar aceste momente au fost plătite scump în ultimul deceniu ceauşist. Era medic şi, fiindcă era extrem de inteligent şi de talentat, în ciuda originii sale „nesănătoase“– tatăl fusese colonel, comandant al unui regiment de geniu pe frontul de est –, a reuşit să rămînă la un moment dat, pe la mijlocul anilor ’50, asistent la IMF-Cluj. Apoi, a fost totuşi forţat să-şi abandoneze poziţia universitară şi oraşul; s-a stabilit la Comăneşti şi a luat-o de la început. În anii mai blînzi ai sfîrşitului regimului Gheorghiu Dej, a redevenit cadru didactic la Tîrgu-Mureş. De acolo a mai urcat o treaptă şi a fost numit profesor de anatomie la Universitatea craioveană nou înfiinţată. Anatomia era disciplina care îl pasiona, dar în fapt practica chirurgia. Acolo a devenit o victimă a politicii locale, după ce făcuse, probabil, avorturi ilegale unor doamne aparţinînd clanurilor sus-puse, aflate în continuă bătălie pentru putere în Isarlîcul lui I.D. Sîrbu. A stat în închisoare, a cerut sa fie reabilitat, s-a angajat în bătălii lipsite de speranţă cu forţe oculte, mult superioare lui, şi a scăpa