Roger Federer a cucerit ieri pentru a şaptea oară Wimbledonul, egalîndu-l pe Pete Sampras la numărul de trofee londoneze În finală, elveţianul a trecut de Andy Murray cu 4-6, 7-5, 6-3, 6-4 şi de azi redevine numărul unu mondial!
Dacă ar fi să alegi un loc unde să cîştigi încă un trofeu de Mare Şlem, ce ai alege, dragă Roger? Nu, nu e nevoie să răspunzi, o fac în locul tău tribunele care au ţinut cu adversarul tău, dar care au ştiut să-ţi aprecieze şi să-ţi aplaude măiestria. Nici nu putea fi loc mai bun decît aici, pe iarba asta verde, atîta cîtă mai e după două săptămîni.
Locul unde a început totul pentru cel care erai atunci, în 2003, un tînăr de aproape 22 de ani, cu coadă şi un şirag de mărgele la gît. Locul în care te-ai lăsat prima dată pe genunchi şi ai eliberat primele lacrimi. Locul în care ai revenit an de an, tot mai rafinat, mai stilat, mai stăpîn pe tine şi pe ceea ce puteai oferi pe teren.
Jocul anilor
Locul care te priveşte acum, la aproape 31 de ani, cu aceiaşi ochi plini de admiraţie. S-au schimbat multe, spui tu şi ai dreptate. Acum nu mai ai plete şi mărgelele au zburat, pitite prin vreun fund de sertar. Eşti un bărbat frumos, semeţ, cu două fetiţe în loja ta care se bucură pentru tine, deşi nu prea înţeleg de ce. Eşti însă acelaşi jucător minunat, versatil, maiestuos, capabil să scoată bijuterii dintr-o banală rachetă de titan.
Era prima finală la Wimbledon pentru tine după acel maraton din 2009, cînd l-ai învins pe Andy Roddick cu 16-14 în decisiv. Acum îl ai în faţă pe Andy Murray şi, nu te supăra, multă lume îl va prefera pe el. Are 25 de ani, alte trei finale de Mare Şlem jucate fără să cîştige vreuna şi un munte de istorie pe umeri. Deja a urcat pînă în vîrf, atingînd finala, mai rămîne să înfigă steagul şi gata!, 76 de ani de pustiu sînt anulaţi.
Început de gheaţă
După cum începe meciul, chiar pare p
