Localnicii din Ostrov merg la piaţa din Silistra săptămânal, iar de sărbători petrec în restaurantele bulgarilor. Silistra e un oraş trist. Imediat ce ieşi din oraş intri brusc în ţara vecină. Dincolo de gardurile de sârmă ghimpată se înalţă blocurile gri. Acolo e pământul bulgăresc. La punctul de trecere a frontierei e pustiu. „Au trecut câteva maşini, din Ostrov. Mai merge lumea la cumpărături acolo. Vara trec grupuri să se bronzeze la piscina din oraş“, spune vameşul român, în timp ce verifică actele de identitate. Bulgarul nu zice nimic, dar se înţelege cu românul din priviri.

Oraşul gri

E o zi de toamnă, cu nori ameninţători şi ploaie măruntă care parcă nu mai conteneşte. Străzile bulgarilor sunt libere. Nici în parcări nu zăreşti prea multe maşini. Cele mai multe sunt ieftine. În schimb, au semafoare şi limitatoare de viteză, deşi oraşul e mic, de vreo 40.000 de locuitori. Cu greu te poţi orienta, fiindcă indicatoarele sunt scrise în alfabetul slav, iar localnicii ştiu doar limba maternă. Doar tinerii mai înţeleg două - trei cuvinte în limba engleză.

Silistra anului 2009 aminteşte de România anilor ’90. Încă păstrează aerul comunismului, cu blocuri hidoase, magazine vechi şi oameni trişti. În schimb, peste tot zăreşti locuri cu multă verdeaţă.

În weekend, casele de schimb valutar sunt închise, dar în apropierea pieţei găseşti bişniţari care vând leva. Pentru 100 de lei îţi oferă 44 de leva.

Oferta pieţarilor

Pieţarii rup câteva cuvinte din graiul de la nord de Dunăre. Cât să se înţeleagă cu clienţii. Cum ajungi acolo, precupeţii prezintă oferta.

Stoianova Kerenka vinde în piaţa din sudul oraşului. Spune că are zilnic clienţi români. „Azi e duminică şi e vremea urâtă, dar în cursul săptămânii avem vânzare bună“, spune bulgăroaica.

Îşi asigură clienţii că