Daca practicam standarde duble, riscam, pe de o parte, sa compromitem orice demers justificat de a curati spatiul public autohton de excese verbale si gesturi reprobabile, iar pe de alta parte sa ducem implacabil in derizoriu incercarile de a promova reguli deontologice si principii morale in jurnalismul romanesc. Ca Traian Basescu a gresit atunci cind i-a luat telefonul ziaristei de la "Antena 1" e neindoios. Are citeva circumstante atenuante datorita momentului, tensiunii din ziua votului de la referendum, dar gestul ramine. Mai ales ca era vorba, totusi, de un spatiu public. Ceea ce nu inseamna, insa, ca nu ar trebui sa se discute, in paralel, si despre limitele dupa care jurnalismul devine cu totul altceva decit demersul legitim care raspunde interesului publicului de a fi informat, dupa cum suna definitia de manual.

Nici remarcile facute de presedinte catre sotie nu sint prea fericite. Dar aici sintem deja in cu totul alta situatie. Traian Basescu era in mod evident intr-un spatiu privat. Hai sa ne gindim cum procedam fiecare dintre noi intr-un astfel de perimetru. De cite ori nu se intimpla sa scapam o injuratura sau remarci care ne-ar face sa rosim daca ar deveni publice? Veti spune ca dl. Basescu e presedinte, un inalt demnitar al statului, si pe el trebuie sa il judecam diferit. E o opinie discutabila, daca ne aflam in afara spatiului public. Nu sintem, totusi, roboti. Fiecare dintre noi avem nevoie si de un spatiu privat, care chiar asa trebuie sa ramina, unul protejat de intruziunile din exterior, indiferent de natura acestora. Altfel intram in plin scenariu de tip Big Brother. Daca acceptam ca legitime astfel de intruziuni si, mai mult, aducem in spatiul public si incepem sa judecam din punct de vedere moral sau din orice alta perspectiva vorbe spuse in acest context, atunci riscam sa ajungem in situatii de cosmar. Cu tehnologiile de telefonie mobila