Modul în care a fost gestionată comunicarea publică aferentă acestui subiect – destul de bine, de altfel –, ilustrează aproape ca o certitudine faptul că doamna Laura Codruţa Kovesi va fi noul procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, propusă de ministrul interimar al Justiţie Victor Ponta şi numită în funcţie de preşedintele Traian Băsescu. Mai întâi retragerea Monei Pivniceru din funcţie şi preluarea mandatului de către Victor Ponta, apoi recunoaşterea ”posibilităţii” numirii procurorilor pe perioada interimatului premierului la Justiţie, urmată divulgarea pe surse a celor două nume ”posibile” pentru Parchetul General şi DNA şi, cel mai important, auto-invitarea lui Ponta în emisiunea Danei Grecu, la Antena 3, toate ilustrează o strategie bine pusă la punct de comunicare cu precauţie a ”bombei” numirii doamnei Kovesi la DNA. Cum s-a ajuns aici? În primul rând, dacă cineva crede că, în cele trei luni de la instalarea Guvernului Ponta 2, absolut toţi factorii de putere din USL n-au făcut tot posibilul pentru a încheia povestea cu procurorii şefi într-un mod cât mai convenabil, atunci acel cineva se înşeală profund. Fiindcă s-a lucrat la acest demers intens şi pe toate căile, însă de fiecare dată se ajungea la acelaşi impas: refuzul avizului dinspre Bruxelles, ilustrat mereu prin vocea lui Traian Băsescu sau pe căi directe informale. De ce este interesat Bruxelles-ul în numirea unui şef la un parchet unde majoritatea ”clienţilor” sunt oameni politici? Pentru că DNA este, astăzi, cea mai eficientă pârghie de putere din România. Iar România a intrat, în 2007, într-un imperiu, cedând o parte din suveranitatea sa. Aceasta nu este o simplă metaforă, ci un fapt concret exprimat prin legislaţia ratificată de Parlamentul nostru, dar şi prin căi informale cum este permisiunea accesului imperiului la unele pârghii de putere. Asta nu înseamnă că, de săptămâna viitoare, d