Într-una din promenadele mele zilnice între casă (Eroilor) și "birou" (Piața Muzeului), mă întâlnesc cu un vechi amic, fost coleg de facultate. Era cu soția, doamna T. O femeie frumoasă, ușor trecută de 30 de ani.

N-o cunoșteam. Se fac introducerile. "R., concubina mea", o prezint eu pe însoțitoarea mea. Doamna T se fâstâcește, apoi nu-și poate reprima săgețile "feministo-convenționale" din priviri. Salutăm și plecăm.

Aseară, la un pahar cu un alt amic, îmi zice ușor prețios, că el merge an de an la Festivalul de jazz de la Gărâna. Îi spun că e un snob boem și sare ca ars. Îl jignisem. Se supără -firește - și el.

Se întâmplă să mă ocup în perioada aceasta de organizarea unui festival de jazz. Problema e că mie nu-mi place în mod special jazz-ul. Îmi plac în schimb blues-ul, vinul, lumea bună, mondenitățile cu ștaif. Motiv pentru care le-am și adăugat, "întregind" astfel evenimentul. Admit, sunt un pic snob. Mi-ar fi plăcut să fiu (cu un alt deznodământ) marele Gatsby. Un tânăr domn, organizator al unui alt eveniment de gen, concurent -în opinia dânsului, deloc adevărat în a mea - mă acuză într-o discuție privată, epilog al încercării mele de a stabili un firesc și simbolic parteneriat, că i-am furat conceptul, care în esență consta în marea descoperire a unei alternative la "cultura mititelului și a berii". Îl liniștesc pe această cale, noi nu renunțăm la mititei ! Sunt făcuți "în casă", sunt delicioși și -în plus - fac parte din bagajul cultural al acestui popor (chiar dacă nu sunt o invenție românescă). Colegul meu pasionat de vinuri și jazz îi recomandă cu un "Pasion de Bobal" roșu și muștar de Dijon (nu o sa avem bere, e totusi frivolă intr-o atmosferă ca cea pe care mi-o doresc).

Deunăzi cineva mă face libidinos pe un forum. Mă supăr, îl înjur în sinea mea și mă pregătesc s-o fac și acolo, sincer și virtual. Am însă inspirația să arunc