Băcăuanca a descoperit arta frumosului prin intermediul tatălui, care a fost caligraf, şi datorită mamei, care a lucrat cu materiale şi stofe de diferite culori.
Bianca a început să picteze încă de când a intrat la Şcoala de Arte „Nicolae Tonitza“ din Bârlad.Spune că nimeni din familia ei nu pictează, dar că tatăl a fost caligraf şi că avea talent la „desenatul“ literelor. „El scria extrem de frumos. Iar mama avea atelier de creaţie vestimentară, unde eu am văzut de la o vârstă foarte fragedă materiale de diverse texturi şi culori. Mai târziu, mi-am dat seama că nu m-am îndrăgostit de croitorie, ci de culori de fapt“, îşi aduce aminte Bianca. Mama ei a fost cea care a încurajat-o să devină artistă.
A pictat gratis în facultate
„Avea prieteni pictori şi mi-a zis să merg la ei să fac ore suplimentare. Mi-am luat avântul şi am terminat mai apoi Liceul de Artă din Bacău“, a completat ea. La facultate a plecat cu gândul că va face design vestimentar. „Când am plecat la Iaşi am crezut că voi deveni designer vestimentar, dar mi-a plăcut mai mult pictura monumentală. Trecerea de la pictură la frescă a fost uşoară, cred că ar fi fost mai greu invers“, a mai zis tânăra. În anii studenţiei a făcut muncă pe gratis, doar de dragul de a se obişnui cu suprafeţele şi pictura pe sticlă, iar după licenţă a avut primele contracte.
„Chiar lucrarea de licenţă a fost un proiect pentru care eu am primit bani. Am pictat pentru cineva două vitralii. Acestea au fost la vremea res-pectivă menţionate în cartea profesorului Jeno Bartos. Mai apoi, deja m-am făcut cât de cât cunoscută“, îşi aminteşte Bianca.
Dă spaţiului armonie
De-a lungul timpului, Bianca a participat la numeroase concursuri, dar şi la expoziţii de grup şi personale. „Nu trecea an să nu merg cu lucrări la expoziţiile Atelier 35 şi Saloanele Moldovei. Am avut şi expoziţii person
