In conditiile in care Europa este confruntata cu o disputa fara precedent, in incercarea de a adopta o politica coerenta fata de populatia roma, apelul la liderii autentici din rindurile acestei populatii, la elita profesionala si culturala, ni se pare o solutie mai mult decit necesara. In societatile functionale, majoritatea exercita o presiune uniformizatoare, asigurind-si dominanta prin puterea traditiei, prestigiu, competenta manageriala, capacitatea de a gestiona situatiile complexe. Relatia este de dependenta fata de o autoritate recunoscuta, iar minoritarilor, de orice fel, nu le ramine decit sa accepte acest statut, sa se supuna normelor instituite. Societatile moderne, democratice, promoveaza insa modelul interactionist, oferind minoritatilor sansa de a interveni, negocia, participa. Minoritatile pot propune alternative, subiecte de dezbatere, declansa conflicte cognitive, inova, schimba. Oricum s-ar manifesta, minoritatile refuza conformismul pasiv, vin cu opinii noi, elibereaza membrii sai de presiunea majoritara. Ele pot pune in discutie ordinea stabilita, renegocia termenii autoritatii, criteriile competentei, distribuirea puterii. Ne vom referi acum la minoritatea roma: cine sint cei care au autoritate si exercita putere in comunitatile rome? Cei bogati si blazonati sau cei ce ocupa pozitii institutionale, datorita competentei lor profesionale? Interlocutorii nostri, apartinind celei de a doua categorii, ne-au explicat ca, desi ar trebui ca acestia sa ocupe pozitiile de prestigiu, lucrurile stau invers. Un profesor de sociologie ne spune sec: "Eu cred ca cei cu pregatire profesionala, dar comunitatea ii prefera pe cei bogati". Si ne explica: "Elita apare in mentalul colectiv ca grup, din pacate, nediferentiat, masificat, ca imagine, nu ca existenta reala, ca grup de specialisti cu gindire profunda; cind vine vorba de identificare, oamenii arata spre cea