L-am descoperit pe Virgil Ierunca in 1976 - deci acum treizeci de ani -, cand la emisiunea Povestea vorbei, pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate, tinuta saptamanal la Europa libera, prezenta ororile de la inchisoarea din Pitesti, incepute chiar de Sfantul Nicolae al anului 1949. Atunci nu aveam de unde sa stiu ca peste 14 ani se va infiinta editura Humanitas intr-o tara eliberata de Ceausescu, iar prima carte pe care o va publica directorul editurii, filosoful Gabriel Liiceanu, va fi chiar Fenomenul Pitesti, autor nimeni altul decat Virgil Ierunca. Emisiunile sale de atunci, din primavara lui 1976, au fost cutremuratoare. Nu le pot compara decat cu ce auzisem cu trei ani inainte, in martie 1973, atunci cand tot Europa libera a facut o evocare la fel de impresionanta a celui care murise doar cu douazeci de ani in urma, Iosif Visarionovici Stalin. Cea de-a treia emisiune teribila a Europei libere a fost in decembrie 1989, mai exact pe 20, cand Neculai Constantin Munteanu a prezentat inregistrarile de la Timisoara din seara lui 17... Dar ma intorc la Virgil Ierunca despre care am aflat stupefiat cu o saptamana in urma ca nu mai este in aceasta lume. Ciudat, aveam impresia ca nu va muri niciodata. Alaturi de Monica Lovinescu, nu a fost doar o simpla persoana, care la un moment dat dispare si deci poate fi inlocuita cu alta, ci un simbol. Virgil Ierunca era intr-adevar de neinlocuit si daca in acest inceput de toamna, dupa ce doar cu o luna in urma implinise 86 de ani, nu se mai afla printre noi si a trecut si el Styxul ca orice muritor care asculta de lege mai presus de vanitate, acest lucru ne lasa fara glas si intelegem ca nu numai oamenii mor, ci si simbolurile, ceea ce intr-un fel este mult mai grav. Exceptional cunoscator al literaturii franceze si al literaturii romane, al literaturii in general, Virgil Ierunca a avut gratia de a nu privi faptul arti