Carismaticul fotograf Iosif Berman a fost nu numai cel mai apreciat fotoreporter român din perioada interbelică, ci şi primul artist de acest gen, din ţara noastră, care a ajuns să semneze lucrări în publicaţii internaţionale de renume, precum „National Georgraphic“ sau „New York Times“.
Pe de altă parte, el a fost fotograful echipei de cercetători condusă de Dimitrie Gusti, cât şi fotograful Curţii Regale, documentând în imagini, cu egală atenţie, tot spectrul de pături sociale ce alcătuiau România vremii sale.
Berman era fiul unui ţăran evreu care, datorită meritelor sale în luptele Războiului de Independenţă, primise cetăţenie română şi un lot de pământ în satul Burdujeni, acolo unde se năştea, la 17 ianuarie 1892, Iosif Berman. Fascinat de fotografie de la o vârstă foarte tânără, Iosif urmărea cu aviditate activitatea fotografilor din zona Suceava.
La mai puţin de 18 ani, câştiga, prin concurs, postul de fotoreporter la ziarele „Adevărul" şi „Dimineaţa", începând astfel ceea ce avea să devină o carieră de răsunet. La numai 25 de ani, pleca în Rusia pentru a documenta revoluţia din 1917. A fost capturat, iar clişeele i-au fost confiscate. Reîntors în România, şi-a continuat activitatea jurnalistică. Între anii 1920-1923, a fost corespondent din Istanbul pentru publicaţiile româneşti.
Înapoi iar în ţară, a ilustrat îndeaproape viaţa Casei Regale şi a fost fotograful nelipsit de la expediţiile de cercetare ale echipei sociologului Dimitrie Gusti. A colaborat strâns cu reporterii Geo Bogza şi Brunea-Fox, care au mărturisit că munca lor nu s-ar fi putut lipsi niciodată de imaginile atât de vii ale lui Berman.
Tot în perioada interbelică, a ilustrat un articol apărut în National Geographic, intitulat „The Spell of Romania", şi a fost fotoreporter corespondent pentru Associated Press şi Scandinavian Newspaper Press. Berman a murit în 1
