În copilărie, a fost băiat de prăvălie la un han din Măcin, judeţul Tulcea. La maturitate, a ajuns să predea ştiinţele exacte la Târgovişte.
Un narator desăvârşit. Şi-a dorit să ajungă avocat pledant la bară, dar destinul a lucrat altfel. Ion Constanda se trage dintr-o familie de ţărani plugari. Dunăreni din satul Dăieni, judeţul Tulcea. Acolo a copilărit. Acolo şi-a petrecut un segment important din viaţă. Acolo s-a întărit ca om, ca personalitate, ca luptător pe frontul vieţii, cum îi place să spună. Ion Constanda a lucrat pământul alături de părinţi şi de fraţii săi. A păscut oile pe luncile din Dobrogea. Îşi aminteşte cu bucurie de zilele în care mama le pregătea ciorba de peşte. „Ea punea zarzavaturile în oală, iar noi, bucuroşi, atunci plecam la pescuit. Într-un ceas, dacă aveai îndemânare şi răbdare, prindeai un sac de peşte”, spune Ion Constanda. Cursurile primare le-a făcut la şcoala din sat. Liceul, la Tulcea, la fără frecvenţă. „Nu am fost la ore nicio zi. nici un ceas. Mă duceam numai la examene. Le-am luat pe toate. Ambiţia şi memoria bună m-au ajutat”. Armata a făcut-o la Marină. I-a plăcut mai mult aici. „Fusesem repartizat la Infanterie, dar eu vroiam să fiu marinar. Am făcut cerere să fiu transferat la această armă. Am stat trei ani şi jumătate în militărie. Am fost pe vapor până la Odessa”, povesteşte Ion Constanda.
A fost director la Casa de Copii
Fire ambiţioasă, profesorul Constanda a mers mai departe pe potecile vieţii, deloc uşoare în acele vremuri. A luat bacalaureatul la Galaţi, în primii 20 de absolvenţi. S-a înscris apoi la Facultatea de Drept, la Bucureşti. Ca să se întreţină, s-a angajat ca salahor pe un şantier. Zâmbeşte trist când îşi aduce aminte că la bocanci, în loc de şireturi, avea sârmă. Îi era ruşine de fete, dar nu avea încotro. S-a înscris şi la Facultatea de Litere. „Mi-au plăcut tare mult aspectele cult
