SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! Lui Gabriel Viciu oranduirea comunista i-a intrat in destin pana la os. Filozofia comunistilor a tropait in viata lui Gabriel Viciu si cu mai bune, dar si cu dramatism in zeghe. Acum, la 71 de ani, Gabriel Viciu are pe fata arati adanc anii de puscarie care i-au pus riduri triste, dar sufletul i-a ramas ta-nar si fara otrava sudalmilor pentru ca a stat in inchisoare fara sa fie vi-novat. Gabriel Viciu a fost unul dintre cei prin care s-a pus in practica ideea ca noua intelectualitate a societatii comuniste trebuia sa fi avut ulei de motor pe maini devenit o a doua pie-le. Mai-marii comunisti dadusera ordin ca facultatile sa fie intesate de studenti cu dosar curat, muncitori ve-niti din productie pentru a forma intelectualitatea trup si suflet a partidului. Gabriel Viciu a fost trimis la facultate de Rafinaria din Onesti, unde el trudise ca maistru de schimb. Examenul de admitere la facultate era o falfaiala usoara si de forma pentru cei cu dosar bun veniti din productie si era o incercare nemiloasa pentru cei care nu aveau origini muncitoresti. Cei veniti din productie, simtind putere si in cadrul facultatilor, i-au cam privit in crestetul capului cu ochi de sefi pe pustii sositi de pe bancile liceelor. Gabriel Viciu a infirmat aceasta regula. A fost cald si apropiat cu mai tinerii sai colegi proveniti direct din liceu, desi el, fostul maistru de Onesti, fusese imediat uns secretar de partid al anului. Nu si-a umflat pieptul, nu si-a dat aere Gabriel Viciu. A avut lumina de a cultiva relatii prietenesti cu mult mai tinerii sai colegi si a dovedit atata personalitate, incat nu se simtea umilit daca venea la colegii veniti direct din liceu pentru a le cere ajutorul sa se dumireasca cum este cu o integrala la matematica sau cu o reactie chimica. S-a terminat facultatea si inginerul, fost maistru, Gabriel Viciu a fost numit sef de sectie l