In anii '80, George Pruteanu isi lasase o barba monahala si circula vijelios pe motocicleta. Vehiculul sau nu era tocmai foarte rapid, ca sa fim cinstiti, dar scotea un zgomot naprasnic. Intii, veneau de foarte departe bubuiturile grozave ale monstrului mecanic si abia dupa ceasuri bune descindea, intr-un nor gros de colb, bravul motociclist de pe masinaria lui infernala. George Pruteanu a capatat o notorietate imensa prin rubrica televizata "Doar o vorba sa-ti mai spun", in care comenta, zilnic, cu verva si eruditie, diverse chestiuni lexicale. Faptul lingvistic (si corectitudinea lui) a fost, probabil, pasiunea vietii sale. Inainte de 1990, a facut un exercitiu asemanator in revista "Astra", intr-o rubrica de care putini isi mai amintesc, intitulata "Gauri negre in Galaxia Gutenberg". Astazi, se scrie si se vorbeste tot mai prost. Norma exprimarii curente o impun "manelele". George Pruteanu a nutrit gindul utopic ca o rubrica ar putea stavili prostul gust in materie de folosire a limbii romane. Daca s-a inselat in estimari, nu e mai putin adevarat ca rubrica lui de la Pro TV a fost urmarita cu placere si interes nu numai de specialisti. George Pruteanu a debutat, la inceputul anilor '70, in revista "Convorbiri literare", in calitate de cronicar literar. A fost, de la bun inceput, cel mai stralucitor dintre semnatari. Verdictul asupra cartii venea repede, fara ocolisuri. Stilul cronicarului era nervos, plastic, inventiv. Recenzia isi respecta canonul. Nu era nici eseu ideatic stufos (in care ideea se pierdea, de fapt, in balariile frazelor interminabile), nici simplu articol de atitudine pseudo-intransigenta (in care asa-zisa atitudine tinea locul ideii). A ramas de pomina recenzia dedicata de George Pruteanu unei carti de amintiri contrafacute, despre cenaclul lovinescian "Sburatorul"", carte redactata de poetul (de mult uitat) Simion Stolnicu. Recenzia s-a tiparit