Rareori se întâmplă ca autoritatea şi reputaţia unui stat să se năruie practic peste noapte - Marea Britanie a avut însă parte, zilele trecute, de această soartă. Vandali şi jefuitori juvenili au asediat mai întâi străzile Londrei, violenţele extinzându-se apoi în numeroase alte oraşe din Anglia.
Huliganii nu s-au mulţumit însă doar cu terorizarea propriilor cartiere, ci şi-au revărsat furia şi asupra altor districte, mai prospere. Clienţii unor restaurante bune s-au trezit jefuiţi în timp ce serveau masa, pe când proprietarii de magazine constatau îngroziţi că bande de copii dezlănţuiţi le distrug şi devalizează proprietatea, furând tot ce le cade în mână - de la adidaşi la telefoane mobile şi până la spirtoase. Timp de două zile, oamenii legii au rămas impasibili, poliţia evitând să intervină în forţă în zonele în care domnea haosul deoarece conducerea ei, complet politizată, se temea de reacţiile radicale ale lobbyiştilor pentru drepturile omului - aceste organizaţii având un statut cu totul special, practic de stat în stat, în Regatul Unit.
Societatea britanică s-a văzut confruntată direct şi fără milă cu tânăra generaţie pe care a năşit-o timp de decenii - o generaţie absolut halucinantă: copii nu imorali, ci amorali, crescuţi de regulă în familii monoparentale, dat fiind derizoriul în care statul a aruncat instituţia căsătoriei, şi preponderent în baza ajutorului social - devenit, aparent, un factor de încurajare pentru o cât mai mare varietate de relaţii respectiv parteneri. Barbarismul a ajuns, de-acum, să coabiteze cu muncitorimea şi cu clasa de mijloc, aşa cum anticipa, încă din 1993, scriitorul francez Alain Minc în volumul Le Nouveau Moyen Age. Zilele trecute, britanicii au simţit pe pielea lor ce înseamnă disoluţia statului şi oraşe aflate în pragul dezintegrării din cauza „colapsului raţiunii ca principiu călăuzitor fundamental". Ani