Ce se întâmplă acum în România este cel mai mare sondaj de opinie comandat din greşeală de Traian Băsescu. Practic, jandarmeria numără şi bate eşantionul reprezentativ din populaţie - conferenţiari, chitarişti, ultraşi - care răspunde de zece zile la întrebări deschise. Cum apreciaţi nivelul dumneavoastră de trai? „Ne-am săturat de viaţa de rahat”. În ce personalitate politică aveţi cea mai mare încredere? „Urâm toată clasa politică, nu doar pe Băsescu”. Ce partid consideraţi că vă reprezintă cel mai bine interesele? „PDL-USL, aceeaşi mizerie”.
E fals că liderul maxim nu a comunicat cu poporul pe perioada scandalului. Pe Boc şi Baconschi i-a pus să sară în copcă, să-i zică dacă e apa rece. O manevră de rutină, dar reacţia publicului trebuia testată la discursuri gen Foamea voastră eroică stabilizează macroeconomia. A urmat mesajul Am fost un dobitoc, prin recuperarea lui Raed Arafat şi declaraţia lui Paleologu („Unele reacţii ale Puterii faţă de proteste au fost tâmpite şi deplasate”). Sâmbătă, a vrut să ştie şi i s-a confirmat că poporului nu-i mai pasă nici de autostrăzi.
Strategia de succes a preşedintelui, cu care a doborât tot ce i s-a pus în cale până la doctorul Raed Arafat, este transformarea adversarului său în duşman al poporului. Dar e greu să-ţi mai reuşească asta în faţa unui public în delir la intonarea şlagărului cu javra ordinară. O rază de speranţă vine de la PSD, care trage semnale de alarmă prin Parlamentul European cu democraţia în pericol, conştient că asta s-ar putea să se lase cu infringement. Theodor Stolojan a spus deja că „Declaraţiile liderilor Opoziţiei sunt antiromâneşti şi ne decribilizează ţara”. În vremuri normale, subiectul se lăsa cu un discurs prezidenţial lung. Acum, însă, când eşantionul reprezentativ urlă în viscol „Plouă, ninge/Noi vom învinge”, s-ar putea să nici nu bage de seamă dacă ne taie Europa banii
