Ca tot romanul patriot, chiar am fost curios cum se simte filmul, un nou film romanesc. Cealalta Irina se simte surprinzator de normal, o normalitate linistitoare la care nu ma asteptam. Festivalul international de film independent Anonimuldispune, probabil, de cea mai frumoasa locatie dintre toate festivalurile de film romanesti. In comuna Sfintu Gheorghe, Dunarea se varsa in mare printre plaje virgine, fara muzica, terase, bere. Anul acesta, competitiile de lung si scurt metraj si-au ales cistigatorii dupa votul publicului, un experiment care testeaza reactia instinctiva a cinefililor pasionati, in detrimentul grilelor estetice practicate de orice juriu de specialitate. Votarea din ultima zi a festivalului a vadit afinitatea juriului-spectator cu productiile romanesti: atit la scurt cit si la lung metraj, competitiile au fost cistigate de filme autohtone, cu care se pare ca publicul s-a identificat cel mai bine. Nunta lui Oli, scurt-metrajul proaspatului absolvent de UNATC Tudor Jurgiu, a convins prin povestea emotionanta a unei nunti urmarite pe skype, regizate in stilul noului val romanesc. La lung-metraj, Cealalta Irina a maturului debutant Andrei Gruzsniczki a intrecut la mustata mult mai titratul film kazac Tulpan, un favorit al festivalurilor cu blazon artistic. A fost un duel interesant intre scenariul realist - precis, complex si necompromitator al ...Irinei si estetica de documentar etnologic cu intriga fictionala din Tulpan. Desi fundamental diferite ca abordare, cele doua productii au in comun titlurile de iubite si interesul pentru personaje masculine principale care nu se ridica la nivelul cerintelor demacho ale societatii contemporane. Bazat pe fapte reale, filmul romanesc povesteste despre schimbarea relatiei dintre sotii Aurel si Irina, odata cu plecarea ei la munca in strainatate. Subiectul este de actualitate sociala, insa Gruzsniczki nu tematizea