Povestea lui Andy Kaufman spusa de Milos Forman in Omul din luna (Man on the Moon) este aproape neverosimila. Daca n-am sti ca Andy a existat cu adevarat si ca a fost unul din cei mai originali performeri pe care i-a dat America, am avea toate motivele sa credem ca personajul a fost inventat... Kaufman a fost un „lunatic“ in sensul cel mai nobil al cuvintului, un „Pierrot lunaire“ devenit „performance artist“ in cea mai cinica si mai pragmatica dintre lumile posibile: Televiziunea!
„Specialitatea“ lui Andy (daca punem intre paranteze aparitia lui in sitcomul Taxi, care i-a adus totusi acea celebritate de care avea nevoie pentru a-si inscena „poznele“) a fost provocarea – o provocare atit de stilizata incit putina lume a inteles despre ce era vorba... Ne putem intreba astazi, fireste, daca tipul de provocare al lui Andy Kaufman ar fi putut schimba Televiziunea, daca dinamitarea din interior a acesteia, cu ajutorul unei tehnici, bine puse la punct si totusi rudimentare, de producere a gagului (dadaisto-situationist), ar fi putut sa modifice citusi de putin dezvoltarea (cancerigena) a acestui medium. Probabil ca nu. Andy a fost, si mai probabil, singurul constructor utopic in universul deja-distopic al micului ecran, unicul care, deconstruind cu inevitabila stingacie miturile acestuia, ar fi fost in stare sa mute cerurile Televiziunii din proximitatea acoperisurilor sufocate de antene in preajma visurilor copilariei. Provocind ceea ce, din exterior, nu parea decit hazard, Andy Kaufman a avut geniul paranoiei creative intr-un mediu inchis, in care singura paranoie este inscrisa in scenarii-sablon.
Milos Forman a reusit lucrul cel mai dificil din cite exista in cinema: revelarea unui personaj fara a-i fura misterul. Nu intimplator, este si lucrul care nu a fost inteles deloc in SUA, majoritatea cronicarilor reprosind regizorului faptul ca nu a „
