Miroase din nou a catran incins pe strazile pustiu-dezghiocate ale Bucurestiului, napadit de caldurile irespirabile, ceea ce face ca orasul sa para - inspirata metafora sabatiana! - "un desert al singuratatilor aglutinate".
Iunie, luna inceputurilor recapitulative, reprezinta un amestec de bucurie si tristete, cu despartiri nevindecate. ..
A fost, mai intai, o zi de "Ciresar", in care lacrimile s-au desfacut in boboci de nuferi in bratele bunei mele invatatoare, de la care am deprins lectia blandetii rabdatoare. In curtea scolii generale "Nicolae Iorga" din Turnu Magurele, ascunsa in umbra duzilor fosnitori si a castanilor melancolici, am privit-o lichid pe cea care ma incurajase in aventurile mele artistice, agatandu-mi acuarelele pe peretii proaspat varuiti ai clasei. In fiecare an, de 8 Martie, reveneam cu buchete de ghiocei si viorele, dar mai ales cu gandurile neprihanite ale copilului care eram, in scoala primului meu dascal. Am tanjit mereu dupa fericirea rotunda a anilor de abecedar, iar amintirile de atunci inseamna, inainte de toate, chiotele jocului "ulii si porumbeii" sau "lapte gros".
Ori aerul intepator al dusumelei scaldate in "petrosin" sau praful inecacios al cretei strivite intre degetele tremurande, abia scrijelind literele pe imensitatea inhibant-indoliata a tablelor din lemn. Apoi, dupa clasa a VIII-a, despartirea a fost mai putin ravasitoare, caci afectiunea trebuise impartita la toti profesorii, multi evazionisti ai sentimentelor noastre candide, asa incat, din acel iunie, tin minte sirul galagios de elevi, labartat ostentativ pe strazile orasului patriarhal din Lunca Dunarii, unde nu se intampla niciodata nimic. In fata casei fiecarui coleg ne opream si cantam, promitandu-ne prietenie vesnica, fara sa ne imaginam ca peste ani vom trece unii pe langa altii ca niste straini.
Dar ruptura cea mai dureroasa s-a pro
