Solicitarea CCR, motivul pentru care nu s-a pronuntat asupra referendumului, suna astfel:
„Având în vedere datele contradictorii care au fost transmise Curţii Constituţionale în legătură cu numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente de către autorităţile publice implicate, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012”.
Aceasta cerere este imposibil de indeplinit din motivele pe care le voi arata mai jos. Sa nu fi anticipat si judecatorii toate piedicile insurmontabile ce apar in realizarea acestei cereri? Ba bine ca nu. Dar nu acesta era motivul, aflarea numarului exact de alegatori, ci presiunile uriase politice exercitate asupra lor si carora au gasit de cuviinta sa le raspunda in acest mod.
USL a cazut, pentru a cata oara, in propria capcana. Cand a transmis CCR ca nu e sigur pe listele existente, nu s-a asteptat sa primeasca o misiune imposibila. De care nu se va putea achita, facandu-se iarasi de ras.
Cine si cu ce forte poate reconstitui, cu exacitate, persoanele cu drept de vot in data de 29 iulie? Asta a cerut CCR. Asa ceva este aproape imposibil.
Listele electorale au o dinamica de nestavalit. Alegatorii mor, fac 18 ani, pleaca in strainatate, le pierzi urma, dar ei exista, la o adica se pot prezenta la ambasada si sa-si ceara dreptul de a vota. Contribuie la cvorumul cerut de legea referendumului.
Pentru acest motiv legea spune ca listele electorale se actualizeaza permanent, dar situatia de la 31 martie ramane batuta in cuie un an de zile, si reprezinta cadrul de referinta pentru toate procesele si actiunile in care este necesara. Pe aceasta situatie avea obligatia sa se pronunte CCR. Asa spune legea. N-a procedat asa cum era legal din cauz
