Masurile de austeritate anuntate pina acum se bazeaza pe reducerile de venituri, fara sa ia in calcul banii ascunsi in economia subterana. Luni, liderii de sindicat si reprezentantii patronatelor nu au fost de acord cu propunerile Guvernului asupra numarului de pasi pe care urmeaza sa ii facem inapoi. Sintem pe marginea prapastiei si numai mersul indarat ne mai poate salva - dupa cum ni se tot repeta. Dar va fi suficient sa ne intoarcem din drum? De cita incredere mai dispunem acum, dupa 20 de ani de grija pentru capra vecinului? Avem o parere proasta despre noi, inradacinata adinc inca dinainte de '89 in mintea fiecaruia. Ne dispretuim din rasputeri: agricultura merge prost, justitia merge prost, educatia functioneaza prost, sanatatea o duce greu, administratia - adica functionarime si forte de ordine - e un dezastru, de politica n-a incaput vreodata o vorba buna, iar televiziunilor de stiri nu le mai ajunge spatiul de emisie de atita indignare. Ne-am resemnat ca sintem corupti pina-n maduva oaselor, ne-am obisnuit cu tigarile de contrabanda si ne facem veacul in economia subterana. Greu de crezut ca mai exista vreo alta natie care sa arate atita desconsideratie fata de ea insasi. Sigur, exista si motive care determina lipsa aceasta de demnitate. Daca ne uitam in curtile vecinilor, vedem ca si alte state din UE si-au pregatit masuri de austeritate, unele mai coerente, altele mai dure ca la noi. Replica universala si aproape imparabila este ca peste tot in Europa se cistiga mai bine, iar populatia suporta mai usor scaderea veniturilor sau cresterea taxelor. La noi insa, chiar daca i-am chemat pe altii sa ne spuna ce sa facem, de nevoie sau din convingerea ca tot ce e de import e mai bun, rezultatele nu sint imbucuratoare. Economia, care ajunsese chiar sa duduie cu nici doi ani in urma, s-a gripat sub atitea poveri (campanii electorale, majorari salariale, fiscalitate