2009 a fost un an bogat. “Politist, adjectiv” si “Amintiri din Epoca de Aur” la Cannes, “Katalin Varga” (regizat de un englez, Peter Strickland, dar produs de Libra Film Production) si “Cea mai fericita fata din lume” la Berlin, “Medalia de onoare” la Salonic, “Francesca” la Venetia, “Concertul” (coprodus si de Romania) pe ecrane. Plus scurtmetrajele “Bric-brac” si “Renovare” tot la Berlinala.
Corneliu Porumboiu: Politistul in urmarire e un animal de prada. Un asemenea tip de personalitate nu poate fi descrisa prin dialoguri
Imagine din "Politist, adjectiv" Foto: Hotnews In „Politist, adjectiv”, Corneliu Porumboiu pune in discutie limbajul cinematografic si notiunea de limbaj prin intermediul unei povesti cizelate ca un diamant in care societatea postcomunista transpare in cele mai mici nervúri. Un tanar politist pe nume Cristi are o dilema morala majora la un caz minor - cel al unui licean turnat de colegul lui ca ofera hasis. Cristi nu vrea sa-i faca flagrant adolescentului pentru ca nu vrea sa-i fure sapte ani din viata.
Porumboiu - care a plecat de la cazul real al unui tanar care si-a tradat propriul frate (Cain si Abel) intr-o problema de droguri, si-a dat seama de-abia la a treia varianta a scenariului ca filmul despre politistul Cristi trebuie sa se refere si la tradarea cuvintelor si a legilor morale.
Corneliu Porumboiu, azi:
“Politist, adjectiv” a avut foarte multe reactii in Romania. Are si fani, dar au fost si oameni carora nu le-a placut deloc. Sincer, nici mie nu mi-ar place daca un critic care nu scrie pe gustul meu mi-ar aprecia filmul. Adevarul e, insa, ca nu mai reactionez. Ma afecteaza jignirile personale, dar reactiile la un film de-al meu nu ma mai afecteaza. De fapt, e normal ca filmul sa nu placa tuturor. Pentru cineva care se duce numai la filme americane fireste ca „Politist, adjectiv” e o porca
