Dacă îşi mai închipuie cineva că doar presa românească este în tranziţie (pentru că însăşi ţara trece printr-un asemenea proces), greşeşte. Toată presa scrisă din lume simte în ceafă suflarea ameninţătoare a noilor tehnologii şi, vrînd-nevrînd, se declară - în scris, în şoaptă, la colocvii naţionale şi internaţionale ori între amici, nu contează - in transition, en transition ş.a.m.d., în funcţie de meridian. Cu ani în urmă, cînd televiziunea îşi făcea loc cu perfidie în casele oamenilor, s-a crezut că ziarele vor muri sau, în orice caz, că nu vor suporta prea bine şocul TV. Cînd panica a trecut, s-a confirmat ceea ce cîţiva specialişti în mass-media spuseseră de la început: micul ecran prezintă actualitatea rapid, dă iluzia participării directe, dar ziarele aprofundează şi explică ceea ce se întîmplă. Fără să devină simple "prelungiri" ale telejurnalului, ziarele au ţinut cont de această nouă distribuire de roluri şi şi-au schimbat strategiile, adresîndu-se acum acelei părţi a publicului care cumpără ziarul pentru a înţelege mai bine evenimentul despre care aflase ceva cu o seară în urmă la televizor. Aparenta concurenţă s-a transformat în complementaritate şi toată lumea a trăit, o vreme, liniştită. În ultimii ani, ziariştii şi editorii de presă au din nou oarece dureri de cap, provocate de astă dată de explozia Internetului. Situaţiunea e acum ceva mai delicată, deoarece prin Internet se pot transmite de toate, chiar şi ziarul întreg, în format grafic, cu poze cu tot, ori programe radio şi TV. Porniţi să facă socoteli, analiştii au arătat (vezi World Press Trends, 1998, raport publicat de World Association of Newspapers) că, între anii 1993-1997 (adică exact perioada cînd Internetul a luat avînt şi a început să fie utilizat în proporţii de masă), în Uniunea Europeană vînzarea ziarelor a scăzut: cu 3,3% în Germania, cu 5,8% în Marea Britanie, cu 8% în Italia