Titus Ceia Tot in noiembrie, in 1974, cu cateva zile inaintea evenimentului anului. Evenimentul anului, adica Congresul unsprezece. Atunci s-a intamplat ceva la Iasi.

Ce s-a intamplat pare destul de greu de crezut. Pe atunci exista un sistem; un om din sistem s-a luat de sistem. Fost ministru in perioada dejista, fost colonel de securitate, inginerul Dumitru Zodian de la ICPROM Iasi s-a razvratit. A facut-o asa cum l-a dus capul, adica a ridicat vocea impotriva unor minciuni, abuzuri si nedreptati, si mai ales a aratat cu degetul vinovatii principali. Cei pe care el ii considera astfel.

Nu era de ici-colo sa emiti opinii critice despre conducerea de atunci a tarii. Era cu totul neobisnuit sa-l critici pe seful partidului comunist. Sa-i iei la intrebari familia. Dumitru Zodian l-a criticat pe Nicolae Ceausescu, a criticat-o pe Elena Ceausescu, i-a criticat si pe alti membri ai familiei respective. Si-a motivat criticile referindu-se la ideologia pecerista, la statutul partidului. Peste toate, nu si-a exprimat aceste critici in soapta, prin vreun subsol, ci si-a spus punctul de vedere la o sedinta de partid si intr-un memoriu expediat la ziarul Scanteia si la Comitetul de Organizare al Congresului XI.

Daca memoriul a ajuns la Scanteia si la Congres, e greu de spus. In Scanteia nu s-a publicat nimic iar la Congres n-a amintit nimeni de Zodian si de memoriul lui. Sedinta de partid insa, o sedinta desfasurata la ICPROM, a existat aievea. Din relatarile unor martori, cei aflati in sala cu ocazia respectivei sedinte au facut pe ei de frica auzind ce spune Zodian. La figurat, bineinteles, desi e posibil ca unii sa se fi scapat in pantaloni la propriu. Simplul fapt ca erai martor la asa ceva insemna deja o bila neagra greu de tarait. Autoritatile au devenit isterice. Atitudinea fostului demnitar - devenit brusc contestatar - a fost infierata cu veheme