Că este prea mult, este evident. Problema este că se va mai continua ceva timp, forţele nu se dau sleite, dimpotrivă, se întăresc ca cimentul cu priză rapidă. Mijloacele moderne fac ravagii, mai ales cartea feţelor din lumea virtuală sau reală cât un şir de butoane. Este de neînchipuit ce se întâmplă acolo. Oameni sunt pe cale să explodeze de isterie, idei de doi bani ţi se vând fără ruşine faţă de inteligenţa pe care se presupune că o ai, manipulările au ca regulă manualul de începător în domeniu, şi acela prost tradus din manualul de diversiune dinainte de 11 septembrie. 2001, desigur. Adevărul, care este mereu pe la mijloc, plin de nuanţe, nu are nicio teamă să fie băgat în seamă. Oamenii se reped să se bage direct de unde, se presupune, că au venit. Pe lume. Cei care ne cred mereu proşti se trezesc mereu că au dreptate. Încearcă, indiferent cât de absurd eşti, şi sigur vei reuşi. Jumătate din cititorii unui site de glume le iau în serios şi se angoaseză, cu reacţie. Altfel, sunt nişte perle de imaginaţie şi informaţie, gustate de cunos¬cătorii ce s-au obişnuit să nu fie orbi. Vremea frumoasă ne strică planurile de revoluţie. A venit prea devreme, o aşteptau să vină în decembrie, poate îi ia pe ăia de i-a pus acum 24 de ani. Jandarmii ne provoacă la diabet cât de dulcici sunt. Tot de la vreme, pentru că în ianuarie 2012 nu era deloc cald, ba era chiar ger, cum să zaci în bocanci scurgându-ţi interzis privirile după demonstrante cu buletin nou-nouţ. Este cea mai tare diferenţiere între politicieni şi votanţi, deşi adevărul rămâne întotdeauna pe la mijloc, între noi şi ei, indiferent de cine suntem şi sunt unii sau alţii. Trebuie să existe şi o opoziţie. Că, dacă nu, vine cvartetul de coarde şi bastonarii încep să danseze în bocanci. Fugind de interminabilul cotidian al momentului, ajungi să vorbeşti numai şi numai de el.

Necunoscute, fără să stârnească vreun