La cea de-a treia conferinţă internaţională "România şi românii în ştiinţa contemporană", organizată de Fundaţia Culturală Română şi Academia Română între 12 şi 17 iunie, s-au întîlnit oameni de ştiinţă - fizicieni, chimişti, ingineri, medici - din mai multe ţări europene, Statele Unite, Canada, Mexic. În continuarea fragmentelor din conferinţa profesorului elveţian Richard Ernst din numărul trecut al Dilemei despre responsabilităţile oamenilor de ştiinţă, redăm răspunsurile unor participanţi la cîteva întrebări, puse de-a lungul celor trei zile la Sinaia de diferite voci şi pe diferite tonuri, despre importanţa cercetării pentru dezvoltarea unei societăţi cum este cea românească, despre importanţa integrării României în Europa unită, despre necesitatea întoarcerii tinerilor plecaţi la studii în Occident şi responsabilitatea statului român în acest sens. À bon entendeur...

Marcel BAN, Sheridan College, Toronto, Canada Nu ştiu dacă cercetarea stă aşa cum stă în primul rînd din lipsă de bani. Un cercetător adevărat, pasionat de ceea ce face poate să lucreze pe bani puţini. Pe de altă parte, trebuie să ai tehnologie şi asta cere bani. Dar dacă treci prin nişte greutăţi, te bucuri mai mult decît atunci cînd ţi se dă totul pe tavă. În plus, există, pentru cercetare, o mulţime de posibilităţi care trebuie căutate: firme particulare care ar putea sponsoriza anumite proiecte mai ales cu aparatură, iar cercetarea să rămînă cercetare, adică în primul rînd pasiune şi inteligenţă. Există un program iniţiat de Ambasada Americană la Bucureşti. Domnul Rosapepe m-a contactat în Canada, rugîndu-mă să-i anunţ pe toţi românii. Am fost în SUA atunci cînd a prezentat studenţilor de la UCLA această idee. Cred însă că pentru cei care sînt de cîţiva ani buni acolo, sau au ajuns în laboratoare americane performante, cu un mare potenţial de cercetare, nu e prea uşor să-şi pună pr