Farmecul unic, generos, al lui Adrian Ştefan te cucereşte din start. Are un fel de căldură învelită într-un abur de sfială.

Este un actor tânăr, dar care impresionează prin simplitatea şi uşurinţa cu care intră în pielea personajelor. Altminteri, om obişnuit... Doar cu ceva semne particulare... O privire atât de senină, că parcă vine dintr-un alt tărâm, o modestie neverosimilă şi un zâmbet blajin. L-am admirat în "Numai iubirea", apoi în "Daria, iubirea mea", unde a avut norocul să interpreteze rolul fiului lui Adrian Pintea, ceea ce am presupus, corect, că a lăsat urme în sufletul lui, dar şi în carieră. Apoi l-am redescoperit în "No One" la Teatrul Metropolis, "Văduva veselă" şi "Voievodul ţiganilor" la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian".

FAŢETE. Rolul din "No One" a scos la iveală faţete incredibile ale talentului său. "Am primit textul de la No One undeva prin 2006", spune Adrian. "Am fost în prima distribuţie eu, Virgil Aioanei, Alexandru Secăreanu şi Paul Duncă. Ea a făcut şi textul şi regia. Prima oară am jucat la Teatrul Desant, undeva la 1 Mai, într-un spaţiu neconvenţional, undeva la un subsol, dar arăta destul de drăguţ. Acum suntem la Metropolis, o sală de teatru cu totul şi cu totul altfel, cu public mai mult. Avem noroc, iar de când a venit şi Răzvan Fodor în distribuţie, cam aşa se joacă spectacolul, cu casa închisă. Ne simţim foarte bine împreună, asta contează foarte mult. Suntem prieteni buni, este normal să se simtă acest lucru şi pe scenă."

NEBUNII. "Cât timp eşti în şcoală ai voie să greşeşti, iar eu am fost în şcoală destul de mult timp. În viaţa de zi cu zi ne punem atâtea limite, dar în scenariu e altceva, poţi să-ţi îndeplineşti anumite nebunii care îţi trec prin minte. Aş fi ipocrit dacă aş spune că nu mă simt bine că am admiratoare, îmi dau energie, dar în acelaşi timp nu pot să mă îndrăgo