La momentul în care a debutat ca romancieră, în urmă cu trei ani, Andrea Tompa era deja un foarte apreciat critic de teatru, cu o scriitură stăpînă pe sine, puternică şi argumentată. Originară din Cluj, Andrea transformă această identitate complexă, cea de maghiar din/în România, în substanța profundă a cărţilor ei de ficțiune – ambele (deocamdată), şi Casa călăului, şi Din cap şi de la picioare, călătorind înapoi, în trecut, în amestecată lume ardeleană, a anilor comunismului, în primul roman, în jurul Trianonului, în cel de-al doilea. Ambele sînt, întru-un fel, romane ale unui oraş (Cluj) şi ale convieţuirilor imposibile. O carte „a traumelor istorice, a asimilării, ca şi a Clujului dinainte şi de după Primul Război Mondial“, după cum scrie un critic, Din cap şi de la picioare, care spune povestea a doi studenţi medicinişti în ajunul şi în timpul a ceea ce pentru români e Marea Unire, iar pentru unguri, o tragedie naţională, este mărturia unei „nostalgii după un acasă măturat de istorie“. Mergînd pe firul vieţii unei mame şi a fiicei sale în Transilvania lui Ceauşescu, Casa călăului reconstruieşte teatral Clujul originilor, cu dramele de interior ale familiilor şi ale spectacolului, trist sau vesel, al străzilor.

Dacă romanul Casa călăului are deja o versiune în limba engleză, nici una din cele două cărţi nu este încă tradusă în româneşte. Dar asta, să sperăm, se va întîmpla în curînd. (Iulia POPOVICI)

Nu mi-e incomod să mă retrag în acest sanatoriu de alienaţi mintal, asta pînă cînd trece furtuna şi începe ceva, cît de cît, să se întîmple. Încep chiar să mă vindec, după primele luni, care au fost neplăcute. Se ivesc foarte multe cazuri pentru a căror analiză este nevoie ca omul să-şi înăsprească inima cu severitate, altfel se prăbuşeşte sub greutăţile apărute. După părerea mea, asta este mult mai greu de suportat