Titlul nu are un semn de intrebare la sfarsit pentru ca e o certitudine. "Dupa dealuri (Beyond the Hills)", ultimul film regizat de Cristian Mungiu, este cel mai bun film despre Romania din ultimii 20 de ani.
Pe langa jocul impecabil al Cosminei Stratan (maica Voichita), filmul exceleaza pentru ca reuseste sa povesteasca cu acuratete despre o felie groasa a societatii romanesti, fara sa foloseasca tuse tari si nici ingredientele succesului facil: sexul sau violenta. In "Dupa dealuri" nu veti vedea nici imagini aluzive despre calugarite lesbiene si nici albul ochilor tras peste irisul unui exorcizat.
Incepand de la cele trei imagini din spatele psihiatrului vasluian - o icoana, o gioconda si un profil pe fundalul unui apus marin care aminteste vag de reclamele la grupurile yoga - si sfarsind cu replica pierita a maicii starete aflata in fata cadavrului Alinei - "Dar noi n-am vrut sa facem rau nimanui" - filmul abunda in detalii care au o calitate ce lipseste adeseori chiar televiziunilor noastre de stiri: descrierea cu precizie a realitatii. Punctual insa, iata motivele care sustin afirmatia din titlu:
Atat excesivii anti-ortodoxisti, cat si radicalii pro-ortodoxie vor fi dezamagiti de acest film, care reuseste sa povesteasca intr-un fel maiastru una dintre cele mai intunecate intamplari petrecute in ultimii ani intr-o manastire romaneasca, fara sa-i transforme pe calugari in niste fiinte crude si lipsite de inima. Toti traitorii din manastirea Dealul Nou din filmul lui Mungiu seamana mult cu fiecare dintre noi: fricosi, infometati, dezorientati. Or acestea nu-s pacate. Marele lor pacat, unul comun, este ignoranta. Voita si conservata. "Crede si nu cerceta" scris pe gardul manastirii este de altfel o formula care nu poate fi gasita undeva in Biblie, iar Mungiu stie sigur asta. Pentru calugaritele din "Dealul Nou" nu poti simti furie, ci doa
