Raportul Final al Forumului Constitutional 2013 merita o citire atenta si o analiza pe masura importantei procesului de reforma constitutionala.
Se cuvine in primul rand discutata natura propunerilor Raportului Final. Autorii acestuia precizeaza ca Raportul este o sinteza a propunerilor primite. Ca sinteza, se pune, in primul rand, problema reprezentativitatii (cum a fost organizat procesul de consultare, cate propuneri au fost primite, cine au fost autorii si care este calitatea acestora etc.). In al doilea rand, se ridica problema de substanta a sintezelor/propunerilor din Raport. Desi propunerile primite au fost contradictorii, propunerile finale ale Raportului au o coerenta evidenta. In comentariul de azi discut carentele majore de reprezentativitate ale procesului de consultare in vederea elaborarii Raportului. In urmatoarele interventii voi discuta propunerile de substanta ale Raportului. Aceste propuneri materiale sunt importante, indiferent cat sunt sau nu sunt de reprezentative.
Trebuie inceput, insa, cu o discutie a reprezentativitatii, tocmai pentru a intelege ca autoritatea Raportului nu se poate baza pe argumentul ca aceste propuneri reprezinta cetatenii romani sau societatea civila.
Este evident ca Forumul nu a reusit sa organizeze un proces de consultare larga a populatiei. Nu am motive sa cred ca autorii Raportului nu au resimtit aceasta realitate ca pe un esec. In Introducerea la Raport, este descris rolul Forumului ca “parteneriatul dintre societatea civila si Parlament”. Tocmai acest parteneriat distinge, in opinia autorilor, procesul de reforma constitutionala din Romania fata de procesul mult criticat din Ungaria sau de cel din Islanda. In realitate, si din nefericire, este evident ca procesul de consultare anticipat de Forumul Constitutional nu a avut succes.
Cifrele spun tot. Consultarile Forumului nu au fost suficient
