Ca să reiau un termen tocit de Traian Băsescu astă vară, când, din uşa garajului de pe str. Comăniţa, nu trecea zi fără ca - reluat apoi papagaliceşte de liota sa - să vitupereze "puşcăriabilii" (inşi pe care-i paşte puşcăria) ce-l suspendaseră, sunt în dulapurile DNA şi ale Parchetului General vrafuri de dosare ce vizează asemenea personaje. În proporţie covârşitoare, nu sunt simple plângeri penale, ci documente acuzatoare bazate pe constatări ale Curţii de Conturi, pe audituri ale actualului Guvern, pe incriminări legate de analizele Comisiei Europene. Tot în proporţie covârşitoare, acestea îi privesc pe foştii demnitari şi clienţi pedelişti - ei şi nu alţii au avut acces la banul public - care fie au devalizat direct Bugetul naţional, prin contracte oneroase cu statul, fie au căpuşat vorace companiile de stat, ducându-le la faliment, cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica sau cu Oltchim.

Rămâi mut, însă, acum, după luni de zile de când procurorii ar fi trebuit să anunţe sumedenie de începeri de urmărire penală, văzând că nu se mişcă nimic. Dimpotrivă, în plină campanie electoprală, foşti miniştri şi alţi demnitari cu musca pe căciulă nu ezită să bată câmpii despre cât de buni gospodari au fost şi cum au fericit ei ţara. De unde această nesimţire, de unde acest tupeu? E simplu. Ştiu prea bine că au drept scut un sistem judiciar (Băsecu l-ar numi "ticăloşit"), care nu  mişcă în front şi care răspunde unor comenzi politice care, de ani de zile, l-au împiedicat să se manifeste profesionist şi independent. Schimbarea Guvernului n-a dus şi la schimbarea mentalităţii în zona respectivă, unde, sub pretextul separaţiei puterilor, îşi fac în continuare mendrele personaje mai mult decât controversate.

Obligatoria numire a unor noi capi ai Parchetului a fost faultată zilele trecute, în CSM. Poate nu erau candidaţii perfecţi, dar alţii mai buni nu-şi expuses