Blogurile din Republica Moldova sunt a patra putere în stat. Sau a cincea – depinde dacă presa mediatică se apucă serios de trebă. O fi ea, “revoluţia twitter” o exagerare crasă – multă lume, inclusiv subsemnatul, şi-au făcut cont pe twitter după revoluţie; însă asta e realitatea – bloggerii sunt citaţi de telejurnale, curtaţi de politicieni şi, în general, sunt bine-mersi conectaţi la viaţa publică din ţară. Mai nou, politicienii (cei din opoziţie) se fac bloggeri, ia-l pe Igor Dodon, de pildă. – Cum? Dacă bloggerii se fac politicieni? – Ăă... nu ştiu.

Cartierul blogurilor din RM este o mahala neoaşă în care fiecare cunoaşte pe fiecare. Cu mici excepţii. Publicul larg nu cunoaşte, de pildă, cine zace sub masca Soacrei Mici, cea a Enei sau a lui Larry Livingsrone. Însă, de regulă, pseudonimele sunt descifrate uşor cu ajutorul atotputernicelor reţele sociale. Cine-i Zenu nu mai e secret pentru nimeni. – Eu sunt.

Ca între nişte “buni vecini” în Cartierul blogurilor din RM se mai întâmplă să aibă loc şi cumetrii şi răzmeriţe. Odată cu sosirea primăverii, bloggerii moldoveni se adună la blogovăţ – un ritual neo-geto-dacic care captează multă atenţie şi culminează cu premii şi distincţii foarte întrebate. Ediţia din 2010 a fost „luminată” de steaua lui Viorel Mardare, alias Posmotrel – un blogger creativ care nu e uşă de biserică, scrie editoriale la ziare glamuroase şi face, împreună cu binecunoscuta Nata Albot, bloggeriţă şi dânsa, un proiect de televiziune underground ChişTV. E pe net şi e bun. Deci, fii atent, blogul lui Posmotrel se numeşte Nică cultură. Dacă schimbi unghiul de vedere sau sapi niţel mai adânc, te vei convinge că E cultură acolo.

Blogurile pe care le urmăresc eu se poate că nu-s cele mai trendy din Moldova. Apropo, nu prea fac distincţie între RO şi MD (mi se pare normal!), dar am să mă refer aici la cei pe care-i cunosc de „baseri