Cel mai trist pentru proaspăt absolvenţii de liceu, care nici n-au promovat Bacalaureatul, trebuie să fie să nu mai aibă vacanţă, să-şi facă probleme încotro s-o apuce, să nu existe perspectiva unei veri pline, iar din toamnă un nou an şcolar, sau universitar... La fel de trişti sunt, poate, doar angajaţii care, oricum şi-ar face planurile, n-au parte de concediu, sau nu-şi permit să şi-l petreacă aşa cum şi-ar dori, aşa că la ce bun să mai plece de la lucru. Indiferent, însă, de efort, o pauză de toţi şi toate merită toţi banii, mulţi sau mai puţinei, la gazdă, pensiune sau stele multe, aici sau aiurea. O zi, două, trei, o săptămână departe de Ponta şi Băsescu jucând ping-pong cu nervii telespectatorului de bun-simţ, pe care îţi permiţi să-i sari detaşat cu telecomanda, asta dacă mai porneşti televizorul. O oră în care nici măcar cine cântă nu mai contează, muzica sună oricum aproape bine pe plajă sau pe terasa de la munte. Orele se scurg fără să stai cu ochii pe ceas, soarele e o binecuvântare, nu mai cauţi birourile cu aer condiţionat, nu-ţi mai cere nimeni să termini sarcinile de serviciu în timp... Nu tu scandaluri, nu tu ştiri cu copii nevinovaţi mutilaţi pe viaţă de medici care se întâmplă, chiar des, aţi putea spune, să fie şi superficiali, nu tu statistici menite să-ţi explice cât eşti de sărac, de parcă n-ai simţi asta de fiecare dată când bagi mâna în buzunar şi nu găseşti un leu pentru un covrig. Nici măcar vestea că lista scumpirilor e mai lungă vara asta nu te afectează la fel în concediu. Cel puţin ca stare de spirit eşti egal cu politicianul plecat pe banii tăi în concediu, nu ca tine, e drept, ci în condiţii de lux. Măcar o oră nu te mai deprimă ploaia, deşi cade peste zilele tale de concediu pe care le doreai, toate, însorite. Banii se duc repede, dar îi dai cu zâmbetul pe buze, acel zâmbet care va îngheţa când te întorci şi găseşti facturile t