După ce au vizionat - cu braţele alăturate: dar fiecare pentru motive şi pretexte diferite - unul dintre obişnuitele episoade tonice ale serialului american, avîndu-i ca protagonişti pe remarcabilii Pamela Anderson şi David Hasselhoff în tinereţea lor de stele de cinema în devenire, George şi Maria s-au îndreptat spre patul amplasat în micul dormitor care mai cumula, din restricţii spaţiale, şi funcţiile sufrageriei.
"Geo, ştii ce zi e astăzi?", îl întrebă femeia, în timp ce încerca să îl ajungă din urmă pe coridorul îngust.
"Ziua noastră, dragă?", îi răspunse din mers George, fără a-şi întoarce capul.
"Te asigur: nu e una obişnuită"
"Iar eu sînt convins de contrariu. Mai neobişnuit mi se pare că nu îmi zici George… Ca întodeauna", cînd a pus acentul pe ultimul cuvînt, bărbatul a întors automat capul.
"Nu mai fă pe prostul, Geo... E cea de-a douăsprezecea aniversare de la căsătoria noastră… Ai uitat?"
"Cum să uit? Douăsprezece ani de cînd ne ţinem zilele şi nopţile cu salvamarii de la Baywatch".
"Ai uitat că ai fixat chiar tu data nunţii în ziua cînd ai aflat că vor transmite serialul?"
"Da? Şi avem ceva special cu acestă ocazie?"
"Am pregătit o şampanie", Maria îl apucă de locul umflat dintre cracii pantalonilor, "iar aici…", arătă ea la locul de unde trebuiau să se reliefeze sînii ei: "…oare ce avem aici?". Şi fiindcă George nu se arătă dispus, sau poate pregătit, să intre în rol, tot ea continuă complice:
"…două portocale, desigur"
"Bine, dar sînii tăi, Maria… Cum să-ţi spun … mai degrabă ai crede că ai pus două prune în locul lor... Si acelea de import..."
"De aia te uiţi tu la altele … cu ugerele pînă la pămînt..."
"La cé te referi?"
"Ştii tu foarte bine la cíne!"
"Cine, Pamela?"
"Da, la stricata de Pamela Anderson, cine alta…"
"Doamne-dumnezeule, ce pereche de