Foto: Arhiva personală „Omul e făcut din două părţi, minte şi trup, doar că trupul are parte de mai multă distracţie”, spunea actorul Woody Allen. Pornind de la aceasta, apare întrebarea: de care lucruri amuzante are parte trupul nostru?
„Singurul lucru care ne consolează de mizeriile noastre este distracţia; şi totuşi ea este cea mai mare dintre mizeriile noastre. Căci aceasta este ceea ce ne împiedică mai ales să ne gândim la noi şi ne face să ne pierdem pe nesimţite. Fără ea ne-am afla în plictiseală şi aceasta ne-ar împinge să căutăm un mijloc mai solid de a ieşi din ea. Dar distracţia ne amăgeşte şi face ca să sosim pe nesimţite la moarte”, susţine filosoful Blaise Pascal. Astfel stând lucrurile, înţelegem ba că distracţia este un lucru bun, ba că dăunează. Cine mai pricepe ceva?!?
Toată ziua: „Distracţie plăcută!” sau „Măcar să te distrezi...”. Mă tot întreb ce e aia distracţie. Un copil credea că distracţia este o activitate pentru funcţionarea oamenilor care au o viaţă grea din cauza faptului că se concentrează mult la serviciu. Că sunt ca o oală cu supă sub presiune, iar dacă nu este eliberată, aceasta explodează şi oamenii devin dăunători societăţii lor. Probabil că de acolo pleacă nevoia oamenilor de distracţie – de la stres, prea multă muncă, plictiseală, depresie. Avem nevoie să facem lucruri care ne luminează ziua, ne fac martori la cum arată fictiv al nouălea cer. Cei din generaţia care şi-a trăit anii nebuni prin club se simt cel mai bine dansând în fum până în zorii zilei. Pe de altă parte, pe cei rebeli îi vedem în extaz la chefuri, înecaţi în alcool, droguri, femei uşoare.
Ocupaţia preferată din serile mai libere ale altora e petrecerea dată în pijamale la un prieten acasă jucând cărţi, table, remi, „lapte gros” şi pufăind o narghilea cu arome puternice. Unii văd distracţie într-o cursă nebună cu căruciorul în parcarea unui h
