Chiar dacă pentru generaţiile mai tinere pare de necrezut, au existat vremuri în care făceam cumpărături nu la Carrefour, ci la Alimentara, în loc de Zara mergeam la Romarta, nu existau baterii Duracell, ci Elba, sau în loc de Snickers mâncam Ciocolată cu Rom sau Eugenia. Lipsa Internetului era compensată de un diafilm sau diapozitiv, un gadget suprem al anilor ’80 era un mini-radio Ric, iar în loc de magazine gen Bricostore mergeam la Gospodarul. Că mai toate magazinele, indiferent de profil, erau prost aprovizionate, este altă poveste. Rareori puteai cumpăra ce-ţi doreşti, fiind nevoit să cumperi ce găseşti. Existau chiar şi bancuri despre magazine goale:
- Nu vă supăraţi, nu aveţi peşte aici?
- Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături.
Aceasta era, în linii mari, lumea de dinainte de ’89, când sistemul economic comunist a creat unele branduri care încă mai rezistă şi astăzi. Doar ca brand, pentru că produsele care au făcut carieră în perioada comunistă şi încă sunt pe piaţă sunt extrem de puţine. Dar sunt.
CU PEGASUL LA EXPORT
„Dacă iei premiul întâi, îţi cumpăr bicicletă PEGAS”. Aşa suna în perioada comunistă promisiunea făcută copiilor de către cei mai mulţi dintre părinţi. Asta a făcut ca, ani la rând, bicicleta Pegas să fie visul tuturor. Producţia dintre anii 1968 şi 1980, de la Uzina Mecanică Tohan Zărneşti, a fost suficientă astfel încât să-i lege pe adulţii de azi de acest brand. Numai că vechile biciclete ale copilăriei se mai găseau efectiv doar prin garaje sau la târgurile de vechituri. Şi asta pentru că uzina şi-a oprit producţia în anii ’80, după ce pe poarta sa ieşiseră 300.000 de bucăţi de biciclete.
30 de ani mai târziu, în 2011 , doi tineri pasionaţi de tot ceea ce înseamnă ciclism au şters praful de pe brand şi au investit în vehiculele pe două roţi c
