Ateneul Tatarasi Maine, incepand cu ora 17.00, Ateneul Tatarasi, in colaborare cu Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, organizeaza manifestarea cu tema "De la Dragobete la Baba Dochia". Invitat este etnograful Marcel Lutic. "Potrivit traditiei, Dragobetele era o zi frumoasa pentru baietii si fetele mari, ba chiar si pentru barbatii si femeile tinere. În jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele si baietii discutau vrute si nevrute, însa, cel mai adesea, se spuneau glume (jâtii) cu substrat erotic sau se faceau hore. Fetele, cum simteau apropierea prânzului, începeau sa coboare în fuga spre sat. In sudul României aceasta goana este numita «zburatorit». Conform obiceiului, fiecare baiat urmarea fata care îi cazuse draga. Daca flacaul era iute de picior si fetei îi placea respectivul urmaritor, atunci fata se lasa prinsa si avea loc o îmbratisare, urmata de o sarutare mai lunga, în vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an. De asemenea, perioada dintre 1 si 9 sau 12 martie este cunoscuta în popor sub denumirea de «Zilele Babei Dochia» sau «Zilele Babelor». Ziua Babei Dochia trebuia sa fie tinuta, numai torsul fiind permis. Unele femei credeau ca, fierbând bostan alb si dându-l de pomana de sufletul Dochiei, mai puteau munci si altceva. Fetele mari care nu-si doreau soacre rele se sileau din rasputeri sa nu munceasca deloc pe 1 martie. Oricum, motivatia celor care nu lucrau în aceasta zi era aceea ca, altfel, Baba Dochia s-ar fi mâniat si mai tare, scuturându-si cojoacele vreme de noua zile la rând", arata etnograful Marcel Lutic.
Ateneul Tatarasi Maine, incepand cu ora 17.00, Ateneul Tatarasi, in colaborare cu Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, organizeaza manifestarea cu tema "De la Dragobete la Baba Dochia". Invitat este etnograful Marcel Lutic. "Potrivit traditiei, Dr
