Am trăit să o văd şi pe asta. Aşa-zişi analişti, adevarati stâlpi de boltă ai societăţii civile, amestecă de-a valma persoane, în definitiv, diferite şi îi taxează drept acoliţi. Acoliţii lui Antonescu. Aceştia ar fi, conform unui serial din Revista 22, la grămadă, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu, Sorin Ilieşiu, Norica Nicolai şi… subsemnatul. Curios. Şi mai curios, a fost inventată şi o aşa-zisă tabără a dizidenţilor. Alcătuită din cei patru liberali de la Sectorul 1 Bucureşti. Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Ludovic Orban şi Diana Tuşa. Între cele două grupuri s-ar da o bătălie istorică. Iar PNL este sfâşiat.
Asemenea idei năstruşnice sunt lansate în Revista 22 de un personaj care face tandem cu Andreea Pora şi pe care nu-mi imaginam niciodată că mă voi învrednici să-l numesc. Este vorba de un anume domn Andrei Cornea, căruia nu pot să nu-i recunosc consecvenţa în a mă ataca de ani de zile. Pentru domnia sa, eu sunt securistul, şantajistul şi răul de serviciu. Acum am ajuns şi acolit. Şi sunt pus în antiteză, alături de ceilalţi “acoliţi”, cu “dizidenţii”.
Ce vor “acoliţii” şi ce vor “dizidenţii”? Noi, “acoliţii” - care, cinstit vorbind, reprezentăm un fel de ghiveci de monştri fabricat în timpul somnului raţiunii domnului Andrei Cornea -, păcătuim prin faptul că susţinem câteva idei. Cum ar fi că alianţa cu PSD e necesară. Sau că Antonescu este cel mai calificat om politic pentru funcţia de preşedinte. Sau că PNL, devenind pentru prima dată un partid mare, tocmai fiindcă USL nu s-a rupt de vreo sută de ori, cum au prognozat Cornea şi ceilalţi băsişti, ar trebui să se repoziţioneze politic. Printr-un nou statut, printr-un nou congres şi prin adecvarea obiectivelor noului sau statut. Şi ce mai suntem noi? Naţionalişti extremişti, anti-europeni şi anti-americani. O trăsnaie preluată pe nemestecate direct din retorica lui Traian Băs