Ultuma tusa Exista un anume tip de iesean? Cum orice generalizare suporta si riscul aproximarii/ erorii, si aceasta cade sub acelasi cusur. Dar de unde, in fond, tentatia de a-i atribui ieseanului o calitate atit de, vai, inselatoare. Pentru ca a vorbi despre un prototip foarte drag (ieseanului mai ales), obliga la istoria locului. Una nu oarecare, ba, cu o charisma rarisima. Totul, deci, pleaca de la aceasta asezare oricum harazita notorietatii. Cu acte fondatoare de prim ordin, concurindu-le pe ale unui Bucuresti mult mai munteneste orgolios si mai munteneste intrepid. Chiar mocnita concurenta cu cealalta capitala - prin destin acaparatoare, nu? si sigur in detrimentul ranitului orgoliu iesean - a intretinut constant infatuarea dezmostenitului. Atita vreme cit Iasul a fost de sinestatator - capitala indrituita a unei Moldove legendare -, ambitul local nu a suferit afronturi frustrante. In momentul in care, insa, Bucurestiul a devenit hegemonic, totul s-a modificat. Doua au fost directiile locale de urmat. Una, de mentinere intr-o infatuare, desi justificata, perdanta in ultima instanta in fata suprematiei generalizate a Capitalei. A doua - si cea mai radical operativa - exodul marilor orgoliosi ieseni catre Bucuresti. Caruia finalmente i-a si augmentat acestuia marca. Din multe puncte de vedere. Acesta - sa ne resemnam - e statutul de-acum al ieseanului. Personaj pozitiv? Personaj negativ? Cum ar suna, dihotomic, enuntul unei jucaus fanteziste anchete? Ce mai conteaza, cind totul a fost acaparat de Bucuresti? ... Si macar daca Bucurestiul ar fi, el, reper demn de rivnit in absolut.

Dar, vai, Bucurestiul e, la rindu-i - precum legendarul Iasi - provincial intr-o provincie a Europei. Psihanalitic, suferim cu totii de complexul inferioritatii. Pe care il gestionam, totusi, cu oarecare staif. Ultuma tusa Exista un anume tip de iesean? Cum orice generalizare suport