Incep sa cred ca l-am subestimat pe Tudor Chiuariu. Numeroase semne par a indica, in ultima vreme, ca acest tanar nu este doar un simplu nimeni chemat sa duca la indeplinire, fara a cracni, ordinele vizand operatiunea de blocare a sistemului judiciar in vederea restabilirii armoniei dintre cele doua sfere pana de curand ingemanate – cea a politicului si cea a salilor de tribunal.
S-ar zice ca intrepidul personaj actioneaza, de fapt, dupa un set de reguli proprii. Sunt voci care sustin ca i-ar fi reprosat lui Tariceanu, verde-n fata, timiditatea afisata in unele cazuri, opinand ca premierul nu trebuia sa iroseasca nici o ocazie pentru a da in principalul sau adversar ca intr-un sac de box. Dar nici subtilitatea nu pare a-i lipsi – in timp ce Basescu se mai increde, din cand in cand, in Elena Udrea, Chiuariu recurge direct la sprijinul neprecupetit al veneratei sale mame, dovedind astfel lumii ca este un om model, provenit dintr-o familie excelenta, astfel ca doar un primitiv il putea califica drept "tanar mafiot obraznic".
S-a dovedit neperturbat de esecul inregistrat de nastrusnica sa poveste despre DNA aparut, in 2005, ca o consecinta a uneltirilor predecesoarei sale si a unei organizatii neguvernamentale, Freedom House, cu subsemnatul distribuit intr-un rol secundar. Daca o treaba nu tine, cutezatorul nostru trece pur si simplu la alta. Dat fiind ca CSM tot decisese ca procurorul Tulus nu a avut "deficiente manageriale grave", a optat rapid pentru varianta suspendarii, printr-o hotarare de guvern, a comisiei speciale de la Cotroceni, emisa – ce surpriza! – chiar a doua zi dupa ce DNA ceruse inceperea urmaririi penale a ministrului Justitiei. Cum judecatorii vor primi, de-acum, un rol de supervizare a procurorilor, dosarele demnitarilor investigati vor fi intoarse, desigur, pe banda rulanta, in vederea reluarii interminabile a probatoriilor. S
