Locul este parte a comunei Cetate, dar oamenii l-au pomenit cu numele ăsta şi aşa îi spun şi azi. Cel mai vestit dintre ei, Ciucurel, povesteşte că necuratul şi-a băgat coada acolo în vremea războaielor mondiale, când au fost îngropaţi la grămadă soldaţi ruşi şi nemţi.
La câţiva paşi de primăria comunei Cetate, te duci direct în Căcata. Nu-i nicio plăcuţă care să indice asta, dar sunt poveştile oamenilor care stau acolo. Te asigură că fac parte din rasa ursarilor, „ţigani romanizaţi“, ne explică fraţii Mihaela şi Leonard Crăciun. Cât despre numele locului spun că de când sunt ei pe faţa pământului (18 ani) tot aşa îl ştiu, de Căcata. Pentru detalii ni l-au recomandat pe Sebastian Răducanu, Ciucurel cum îl strigă ei, pentru că e „ştiutor de toate“. Ciucurel mâna caprele spre casă. Avuseseră dreptate. El ştia de unde vine porecla zonei.
„Sigur că este o explicaţie. Să v-o spun“
Şi începe a povesti: „Demult erau prea multe case, presate una de alta, pe vale, în deal multe tufişuri, iar oamenii se ascundeau acolo, vă daţi seama de ce (zâmbeşte), pentru nevoi. Aşa a apărut Căcata“, zice bărbatul în vârstă de 44 ani, cel mai respectat dintre săteni.
Omul s-a arătat curios să afle cum am dat de el. „M-aţi găsit pe internet, că a pus fiu-meu poze cu mine şi cu Corbu’. Ce cal! De la el mi se zice Ciucurel“, păru că îşi răspunde singur şi continuă: „Mi-au dat nemţii o casă pe el. Eu am vândut-o şi bagabonţii mi-au furat banii. S-a ales praful. Corbu e la Stuttgart. Face patru miliarde“.
Clocoteşte pământul de „blesteme şi minuni“
„Veniţi după mine“, a zis el. Am trecut drumul, tot un nămol, şi am urcat pe-un deal. Aflarăm că acolo a fost cândva cimitir. A făcut şi Ciucurel săpături şi a găsit „un diamant, bani de argint cu regele Carol, o sabie din Primul Război Mondial“. A trebuit să-l credem pe cuvânt, că de arătat nu a vrut să
