Emisiunea dedicată satului şi locuitorilor săi a prins contur în martie 1957. De la "Emisiune pentru sate", "Transmitem pentru sate" s-a ajuns la "Viaţa satului": 32 de ani în care tot ce mişca în zona rurală făcea subiectul anchetelor emisiunii.

Gheorghe Verman i-a propus preşedintelui de-atunci al televiziunii titulatura de Viaţa Satului. Era prin anii ’70. Emisiunea avea o oră şi 45 de minute în care erau prezentate tot felul de anchete "supărătoare" pentru unii, dar foarte apreciate de Tovarăşul. Deşi nu l-a văzut niciodată pe Ceau­şescu, Verman aflase că secretarul general al PCR îl aprecia şi nu pierdea nici o ediţie a emisiunii. "Mai ştiu şi dintr-o mărturie care a apărut într-o carte scrisă de femeia lor de casă, care spune că Tovarăşul nu scăpa «Viaţa satului». Cu zece minute înainte de a începe emisiunea, el deja se aşeza în faţa televizorului. El cunoştea realitatea prin emisiunea noastră, dovadă că eram destul de bine ancoraţi. Nu ne-a certat niciodată pentru ce-am făcut, deşi făceam nişte lucruri destul de dure. Însă lua măsuri imediat", îşi aminteşte realizatorul. În plus, Verman a auzit că Tovarăşul îi spunea "băiatul ăla isteţ care vorbeşte frumos".

Gheorghe Verman recunoaşte că i-a fost foarte greu să ajungă "la microfon": "Din momentul în care obţineai dreptul să ajungi la microfon, erai liber, dar până să ajungi acolo era o rigoare profesională cu totul deosebită. Exagerată aproape". Recunoaşte cu mâna pe inimă că n-a avut niciodată un text gata făcut. "Şi-acum mi-e greu să citesc după un text", mărturiseşte Verman.

Realizatorul tv primea informaţiile "de la vârf". Vasile Bărbulescu – cumnatul Tovarăşului – fost preşedinte al CAP Scorniceşti, fusese promovat Secretar al Comitetului Central cu Agricultura. "Făcusem mult teren şi mă întâlnisem de foarte multe ori cu el. Drept pentru care el îmi spunea mie B