Proiectul fiinţei omeneşti este chiar o sumă de genialităţi. Te uimesc mecanismele de mare rafinament care pun în mişcare organismul omului. O splendidă alcătuire are şi urechea. În urechea interioară se petrec fenomene sofisticate.

Acolo, sunetele ca unde mecanice se transformă în unde neuronale, adică nu mai reprezintă vibraţii mecanice, ci se dirijează spre creier ca semnale prin neuroni. Aşa se face că auzim cu creierul, urechea fiind doar receptorul sunetelor.

Dar în urechea internă se realizează şi echilibrul. În labirintul urechii interioare se află un lichid, o limfă de o anume vâscozitate şi componenţă. În cohlee, în labirint, prin lichidul limfatic plutesc nişte cristale fine, nişte "pietricele". Aceşti otoliţi ating crestele labirintului şi, astfel, se realizează echilibrul.

În mintea populaţiei se confundă adesea ameţelile cu vertijele. Unii medici fac o distincţie netă între ameţeală şi vertij. Ameţeala înseamnă şi o proastă irigare cu sânge a creierului. Ameţelile apar la cei care se ridică brusc de jos, la cei cu tensiune mică, la cei care suferă de spondiloză cervicală, adică de acea presiune a depunerilor osoase asupra fasciculelor de vase şi nervi care traversează coloana vertebrală în drum spre creier. Ameţeli apar şi la cei care n-au mâncat dimineaţa şi la cei care stau nemişcaţi lungi ore în faţa calculatorului, la cei cu poziţii rele ale gâtului, la cei care au suferit traumatisme, la cei cu diabet, dar şi cu hipertensiune, la cei care iau unele medicamente. Vertijele înseamnă că lucrurile se învârt în jurul suferindului sau se învârte şi el cu lucrurile din jur sau se învârte doar el în jurul lucrurilor.

Aceste vertije pornesc din urechea internă. Echilibrul ţine nu numai de urechea internă, ci şi de creierul mic, dar şi de musculatură. În muşchi există nişte receptori care trimit semnale şi